În prealabil postat de Decebal

Apropo tot referitor la natalitate, dar privită la modul general, aş vrea să aud o poziţie a unui creştin cu privire la paradoxul pe care eu îl sesizez în Sfânta Scriptură. Citim din Facere şi vedem cum Dumnezeu binecuvintează naşterea, creşterea şi stăpânirea pământului, dar în acelaşi timp dacă luăm învăţăturile sfântului apostol Pavel vedem un mare îndemn la castitate, la spiritualitate, şi deasemenea învăţăturile despre învierea din morţi. Cum este deci posibil ca acelaşi Dumnezeu care cu ceva vreme în urmă binecuvânta răspândirea, creşterea, stăpânirea pământului, acum să o întoarcă spre învăţături mult mai spiritualiste, axate pe înviere şi prin urmare pe o formă de corporalitate, cea a învierii, spiritualizată, spre deosebire de această corporalitate biologică pe care o vedem crescând şi răspândindu-se tot mai mult pe Terra (nici nu mai ştiu câte miliarde)? Oare numai eu văd o contradicţie, un paradox aici? Oare este el real? Care ar fi până la urmă soluţia, pentru că este clară învăţătura despre înviere a sfântului Pavel: moare trup firesc, învie trup duhovnicesc sau spiritual? Prin urmare în Hristos planul lui Dumnezeu cu privire la corporalitatea umană nu se poate reduce la actuala corporalitate biologică. Dar atunci ce şi de ce să se mai răspândească şi până când? Nu vedem oare că parcă toată înflorirea asta demografică a omenirii ar fi în contradicţie cu împărăţia spirituală a lui Hristos, cu împărăţia învierii, nu doar spirituale, ci şi fizice? Şi atunci se contrazice sau nu pe sine Dumnezeu? Sau cine ştie, poate se contrazic între ei oamenii care au pretins de-a lungul timpului că vorbesc revelaţii divine şi în numele adevăratului Dumnezeu?