[Ekaterina]

Guvernul a adoptat marţi proiectul unei legi menite să permită declanşarea exploatării de la Roşia Montană prin modificarea unor acte normative privitoare la exproprieri, autorizaţii de construcţie şamd.

Rămâne ca viitorul să explice modul în care primul ministru Victor Ponta s-a convertit de la ecologism la industrialism fără limite. Dar până atunci să retrasăm parcursul moral al acestei intreprinderi care reuşeşte să definească mai bine decât orice altceva slăbiciunile societăţii româneşti.

Compania minieră a reuşit încetul cu încetul să doboare toate obstacolele fie ele legale sau psihologice, cointeresând abil pe toţi aceia care luau sau influenţau decizii, de la consilieri locali, la primari, arheologi, membrii unor comisii de avizare, ziarişti, intelectuali influenţi şamd.

Este simptomatică pentru slaba capacitate de rezistenţă a societăţii româneşti conduita deputatei europene Monica Macovei, care şi-a construit reputaţia de a fi cea mai intransigentă apărătoare a integrităţii în viaţa publică. În virtutea notorietăţii sale, Monica Macovei a lansat la un moment dat o critică dură faţă de lipsa de legalitate a proiectului RMGC.

Dar opoziţia sa nu a durat mai mult de 3 zile şi s-a vădit că nu intenţiona să pună stavilă unei exploatări ”ilegale”, ci pur şi simplu să ofere preşedintelui Băsescu o platformă de pe care să relanseze proiectul în ochii opiniei publice. Preşedintele îşi exprimase intenţia de a renegocia participarea statului şi redevenţele, dar avea nevoie să creeze o anumită presiune publică asupra companiei în mediile controlabile.

Dar din clipa în care operaţiunea s-a vădit neoportună sau inutilă, Monica Macovei nu a mai criticat lipsa de legalitate a proiectului nici măcar atunci când ar fi putut şubrezi poziţia primului ministru Victor Ponta. Nici măcar ocazia unor atacuri eficace asupra principalului adversar nu au mai redeşteptat scrupulele legale ale deputatei europene.

În general cei care au apucat să-şi exprime dezaprobarea faţă de exploatarea de la Roşia Montană şi care scriseseră articole bine simţite s-au cufundat ulterior în tăcere sau, în cercuri restrânse, au recurs la subterfugii lamentabile. Partizanii preşedintelui mai cu seamă, din clipa în care au înţeles în ce direcţie bate vântul s-au făcut că ignoră subiectul sau că pur şi simplu altceva este la ordinea zilei.

S-a vorbit enorm despre corupţia din România şi mai ales despre uşurinţa cu care probitatea profesională cedează în faţa ispitei, dar s-a pierdut din vedere un lucru important. Fără această largă disponibilitate către cooperare interesată ca să-i spunem aşa, proiectul de la Roşia Montană nu ar fi izbândit să ajungă atât de departe.

Se ştie că destule companii occidentale care au sosit în România au deprins repede obiceiul local al mitei şi au prevăzut-o într-o formă sau alta în bugetele proprii, dar proiectul minier a practicat darea de mită prin procedee conduse profesionist şi aplicate sistematic.

Este cert că nimeni nu cunoaşte mai bine funcţionarea intimă a societăţii româneşti decât cei de la RMGC, care au cartografiat cu minuţie fiecare ”celulă” sensibilă din corpul social şi politic românesc, învăţând exact ce stimuli trebuie aplicaţi în fiecare caz în parte.

Nu există nimeni în România care să deţină o cunoaştere atât de completă, căci nimeni nu a depus un efort atât de bine organizat şi perseverent de a penetra structurile statului şi de a anihila rezistenţele morale, politice şi psihologice inevitabile.

Dar proiectul de la Roşia Montana dincolo de particularităţile sale arată mai clar decât oricare altul opoziţia ireductibilă dintre liberalism şi conservatorism. Liberalismul capitalist în ciuda retoricii moralizante cu care îşi însoţeşte demersurile, adoptă o conduită pragmatică cu totul amorală şi cinică, atacând toate scrupulele morale la care conservatorii continuă să ţină.

În ochii acestor intreprinzători liberali conservatorii sunt ridicoli şi anacronici cu sentimentalismul lor legat de cimitirele înaintaşilor şi autohtonie, cu fetişul lor legat de relicve istorice şi cu iubirea lor pentru tot ceea ce este vechi şi neprofitabil. (sursa: dw.de)