[vsovivivi]

Dacă am vorbit de ura care-şi găseşte tovarăş de răzbunare tocmai răutatea, acuma să vedem ce anume lipeşte ura de răutate ca să se răzbune ele împreună cu viclenie împlinind blestemul şi lepădând binecuvântarea.

Păi proorocii ne vorbeau despre un semn, un simbol al mândriei, notat astfel: &&, care este un copil al semnului 666, care este un copil al satanei ce sulimenizează tăinuind păcatul la nivel de gaşcă mică, mijlocie şi mare, adică un fiu mare după chipul şi asemănarea păcatului mic.

Şi ce avem deci? Păi avem dreapta ură&&răutatea dreaptă = sofismul infiltrat care răstoarnă interesul cel bun al binecuvântării spre interesul împlinirii blestemului făcând în aparenţă pe placul interesului divin.

Şi să vedem cum se traduce această bârnă de piatră inerţială împinsă de înţelepciune în voire şi în interes ca să vadă pofta perversă împlinită... păi acest simbol && se traduce foarte simplu: e învoiala pe târgul gLumesc de cuvinte prin care omul se lasă rob păcatului primind ispita, ca să-şi preschimbe privirea asemenea regelui Irod într-o scursură sau într-o descărcare nervoasă după vorba cea 'înţeleaptă' a beţivilor: '..nu contează', 'nu-i bai', 'ce dacă', 'ce contează'... care în aparenţă se referă la grijile vieţii dar în taină ea se lipeşte de om ca un şarpe mândru şi lipicios pentru a socoti că nu contează că păcătuieşti, cât păcătuieşti, căci oricum mori sau dacă nu mori atunci Dumnezeu te iartă oricât ai păcătui.

Aşa este Dumnezeu te iartă oricât păcătuieşti şi orice păcat ai săvârşi dar tu, tu dacă ai păcătuit nu contează cum te prezinţi apoi? Nu contează cum ţi-e inima şi sufletul şi haina când se va vedea clar în lumină, când se va vedea toată viaţa ta?

Pentru unii însă e invers, contează tot textul până la exasperare, ei ţin seama în mod perfect de fiecare chichiţă, de fiecare sens din text, şi se ceartă pe fiecare virgulă, susţinând sus şi tare că fiecare literă, şi virgulă, şi punct, şi spaţiu, şi aliniat... contează. Dar asta nu o fac ei ţinând seama de porunci şi de Domnul care a zis despre cirta şi iota care nu vor trece şi că cine le va desfinţa, mic se va chema în împărăţia cerurilor. Şi atunci de ce susţin ei atât de pătimaş exactitatea şi corectitudinea textelor? Pentru că le trăiesc şi le împlinesc întocmai? Nici-vorbă, ci doar pentru că şi-au idolizat bârna care ţine 'cortul lui Moise' care ascunde păcatele învoite şi nărăvite după cuvîntul &&: nu contează, nu-i bai, ce dacă, ce contează... şi astfel ei în ascuns se răzbună împlinind cu viclenie blestemul căci au lepădat primirea binecuvântării.