[vsovivivi]

Binecuvântarea şi bbblestemul sunt un fel de proorocie... şi dacă Domnul a cerut omului să mănânce numai din binecuvântare, omul lepădându-se a poftit să mânce şi din blestem şi a mâncat chiar cu preţul morţii, crezând el că cică nu se va împlini... oricât va păcătui. EROARE!.. şi astfel a aflat că a păcătuit şi va muri... dar culmea este că nu s-a pocăit atunci când a aflat... ci ca credulul a mers mai departe cu superstiţiile şi halucinaţiile lui, crezându-se tot mai mare cât era superstiţia de mare şi tot mai bun cât era superstiţia de bună... idolii lui cu care s-a încurcat şi s-a blestemat.

Blestemul este voirea cea rea ce vine din ură asociată prin viclenie cu răutatea şi pe care omul îl rosteşte sperând să-l împlinească ispititorul, dar e invers, ispititorul îţi stârneşte blestemul prin ispită, te duce cu ce-ţi arată, şi omul îl împlineşte răzbunându-se pe nedrept.. deobicei pe iubire, pe aia curată şi pe împlinirile ei sfinte, ca să se bucure că a scăpat de insistenţă împreună cu sporul ce vine de la putoarea nerepetoare de cea mai mare valoare, căci el nu vrea nicidecum să i se repete lui mustrarea cea aducătoare de binecuvântare şi viaţă sfântă în el prin îndreptare, ci dacă a muncit atunci e bai, căci tot ce a făcut îşi revendică de parcă singur a făcut totul şi se laudă că singur le va face pe toate în timp ce se mândreşte pe moment cu capacitatea, competenţa, talentul, diplomele, poziţia ierarhică şi cu problematica în curs de rezolvare, defapt el e un hoţ de merite din trecut, de faimă şi lăudăroşenie din viitor şi de şefie din prezent şi toate astea ca să fie cât mai mare prin egoism şi altruismul egosit al slavei deşarte pentru ca părându-i-se că-i mare să-i revină încrederea şi să nu se mai teamă din pricina că se ştie atât de handicapat, prost şi neputincios şi neştiutor... însă asta i-a băgat şcoala în cap, că cică el trebuie să se descurce singur şi să facă totul singur... iar dacă eşti singur în munca ta cum atunci mai eşti credincios şi cum lucrezi împreună cu harul Domnului dacă vrei să faci singur? Cum? Deci ferească-ne Dumnezeu de munca omului căci omul cade uşor în judecăţi egoiste şi fură toate meritele tuturor, iar dacă poate, şi banii şi tot ce prinde, pradă, răpeşte şi violează fără niciun regret.

Însă dacă-l vezi politicos şi plin de cuviinţă şi curat la exterior sau smolit ce să caină să ştii că e fariseu făţarnic şi se preface perfect că nu se preface deloc căci în ascuns e vorba de pofta păcatelor, de plăcerea spurcării, de cruzime şi sadism... şi astfel omul spurcă fără să ştie, sau preferând să creadă că nu ştie ce face, aproape tot timpul, ochii lui caută femele frumoase şi tinere chiar necurate cu care să se împreuneze ca un tată, ca un şef, sau dacă e foarte pervers, atunci nu mai contează cu cine ci important îi e să se satisfacă cât mai mult, să bea cafea, să fumeze, să mânce carne şi fripturi bând bere, vin sau 'tărie' în timp ce face sex cu ficele sale, cu băieţii săi, cu mamele, cu sorele, cu vecinele, cu colegele, cu fraţii, cu copiii sau chiar singur cu animalele sau cu obiectele ce i se potrivesc... şi abea aşteaptă să-şi închipuie şi să descopere, să se descopere ca să vadă ceva ca un martor corupt şi corupător din poziţia de sminţişor, din ascuns, ca să-i placă şi lui şi să se simtă adult prin adulter, să revadă impreunarea cu toţi la un loc însă folosind soţia, prietena, iubita... sau ce îi oferă prilejul... internetul sau filemele sau revistele sau închipuirea proprie sau creativitatea căci de multe ori se crede artist şi creator... când defapt nu e artist ci e peşte, proxenet, fotbalist, sportiv, jmecher, jucăuş... dj, ornamentalist dansator, cântăreţ care face atmosferă distractivă... spune bancuri, poveşti, basme, e dezinvolt şi jovial... e simpatic, e cool... şi din ascuns priveşte şi potriveşte ca sminţişorul, e mort după păcate şi după păcătuire...

Şi cum spurcă?.. Păi spurcă numa' din cuvinte şi priviri, adică prin privire i se scurge mândria şi perversiunea, prin ochi, în timp ce are mici erecţii şi descărcări, sau dacă e mai versat, se spurcă doar în interior fără să apară scursuri şi descărcări, le trăieşte numai cu ochii şi inima stricând tot ce-i iese în cale... căci nu-i mai pasă crezând că nu contează, sau nebunul iată-l că a ajuns la revelaţia, la descoperirea, la desăvârşirea de a socoti şi a crede că păcatul nu-i păcat şi îndoiala nu-i mândrie ci iată el a izbutit şi a devenit un înţelept care înţelege neputinţele oamenilor şi-i acceptă pe toţi tolerând totul fără probleme... păi nu e vorba de oameni ca inacceptabili ci de năravurile lor spurcăcioase.

Şi astfel se spurcă şi se blesteamă tot pământul pe care merge el plin de tupeu şi trufie şi tot văzduhul şi locul se spurcă şi tot ce atinge şi pipăie el cu ochii şi mâinile şi cu toate simţurile plimbându-se de colo colo ca să se 'odihnească' şi să viziteze sau ca să-şi împlinească 'râvna' credincioasă, habodnicia de tip top model în smerenia şi politeţea de faţadă.

Deci iată cum omul încă de la început a preferat să creadă că binecuvântarea e blestem şi istov iar blestemul e binecuvântare, viaţă şi libertate. Poate cineva să-i scoată omului învârteala asta din cap? Nu ştiu. Şi dacă el însuşi nu vrea şi nu se lasă... atunci ce să-i facă Domnul?.. să-l iubească cu dea-sila? Îl lasă liber împreună cu animalele şi duhurile necurate... dar omul nu e ca animalele, ca fiarele, ca dracii, omul e mult mai blestemat... şi nu de Dumnezeu, ci de propria lui viaţă şi gură spurcată şi de propria lui poftă perversă lacomă, căci omul e lacom şi egoist cu mintea, cu burta, cu gusturile, cu ochii, cu tottottot si peste asta se mângâie păcătuind mândru de viclenia interesului tuturor păcatelor care se arată atît de nevinovată credulului de mai mai că-ţi vine şi ţie să crezi că cică toţi făţarnicii şi prefăcuţii sunt defapt credincioşi şi drepţi învăţători şi exemple bune de urmat, ferească Dumnezeu. Dacă nu le-ai da bani mereu pentru nimic, te-ar mai iubi şi ajuta vreunul? De aia se bucură ei când te văd căci ei ştiu că tu eşti o sursă de venit pentru ei, te iubesc fiindcă le iei marfa.