...Și cum un gând cheamă pe altul, iată-l și pe următorul:

Pornind de la faptul că Dumnezeu ne respectă libertatea. Nu doar atât, însă este de o nesfârșită și neînchipuită delicatețe. Atât de delicat și de diafan este, încât nu-L vedem și nu-L simțim; pare adesea cu totul absent. De ce? Pentru că lumea este grosieră; și cu cât este mai la periferie, cu atât mai grosieră este (și mai grosolană). Iar noi am vrea să-L vedem, să-L pipăim, să-L gândim cu simțuri și cu minte grosiere.

Ei bine, până nu ne vom subția și noi simțurile și gândirea, adică până nu ne vom pocăi, până nu ne vom împărtăși de felul acesta al Său de a fi, nu-L vom putea vedea, simți, crede.