[laurastifter]

În prealabil postat de Decebal

Nici eu nu îmi aduc aminte să fi lovit, ci doar am încercat îmi impun părerea. Aşa se procedează cu toţi dogmaticii şi lipsiţii de obiectivitate, mai ales cu dogmaticii ecumenişti.

Domnule Decebal,
În primul rând, nu este necesar să impuneţi nimic, pentru că personal vă respect dreptul de a susţine opinii şi convingeri diferite.
Fiecare dintre noi are libertatea de a exprima, în limitele bunei cuviinţe, orice idee şi de a polemiza cu ceilalţi.
Nu am încercat să vă conving de nimic şi, aşa cum v-am mai scris, evit şi voi evita să răspund mesajelor în care argumentaţi "ad hominem". Evit nu dialogul, ci doar ispita de a vă răspunde în aceiaşi termeni, în acelaşi limbaj. Prin urmare, indiferent ce-mi veţi scrie în viitor, eu NU voi folosi, în dialogul cu dvs, "bâta forumistică" (pentru a vă cita din memorie), ci mă voi strădui să păstrez o atitudine irenică, susţinându-mi, însă, punctele de vedere.
În privinţa insistenţei dvs asupra lipsei mele de obiectivitate, aş dori să fac următoarele precizări:
1. În mesajele referitoare la convingerile mele religioase, nu sunt şi nu doresc să fiu obiectivă, tocmai pentru că mă refer la convingeri personale/ subiective, tocmai fiindcă am credinţa că relaţia cu Dumnezeu, Care este Subiect, Fiinţă personală, ţine de subiectivitate.
Doar în privinţa datelor din ştiinţele exacte este recomandată obiectivitatea, fiindcă aceste domenii studiază realitatea obiectivă.
În domeniile umaniste (în special în privinţa teologiei şi a credinţei), care se referă la subiecte, am putea şi ar fi bine, oare, să fim obiectivi, să nu asumăm afectiv ceea ce credem, să tratăm subiectele ca pe obiecte?...
2. M-am referit la prejudecăţile despre psihologi în mod imparţial (obiectiv, dacă vreţi), fără a mă implica emoţional foarte mult, din simplul motiv că nu sunt psiholog, ci am pasiuni diferite (pe care le puteţi afla inclusiv din profilul meu de pe forum). Le respect în mod sincer vocaţia acestor semeni ai mei psihologi, fără a o împărtăşi. Am scris de dragul dreptăţii, am scris deoarece consider că semenii noştri care aparţin acestei categorii profesionale ar fi vrednici de mult mai multă preţuire şi încredere.
Aşadar, stimate domn, mărturisesc în mod deschis faptul că, în mesajele privind teologia şi credinţa (ceea ce nu era cazul aici, în mesajul la despre psihologie), nu sunt obiectivă, ci profund subiectivă şi pasionată! Da, mă înflăcărez de bucurie şi entuziasm, de fiecare dată când meditez, ascult sau spun ceva despre credinţa mea, despre convingerile mele religioase! Aţi observat, prin urmare, foarte corect că nu sunt obiectivă.
Dumnezeu să vă ocrotească!
P. S. 1. Ce înţelegeţi prin termenul "dogmatici"? Din curiozitate. :)
P. S. 2. Desigur că psihologii, în special cei specializaţi în psihologie clinică şi psihoterapie, au competenţa de a pune diagnostice.
Să aveţi o noapte binecuvântată!