"Mulți preoți ortodocși au cunoscut ororile închisorilor din perioada comunistă în mai multe rânduri, atât în arestările din 1948-1952, cât mai ales după 1958. Un astfel de caz este cel al părintelui Ion Iftimie din comuna Dealu Morii, județul Bacău. Acesta s-a născut la 23 iunie 1909, într-o familie de oameni simpli din Tecuci.
După absolvirea Facultății de Teologie de la Cernăuți și a studiilor de Litere și Filozofie la Iași, în 1931 Ion Iftimie a fost hirotonit și numit paroh la Parohia Dealul Morii. Deși se înscrisese în Partidul Național Țărănesc, preotul Iftimie nu a militat, tot așa cum, în circumstanțele guvernării național-legionare, a procedat în Mișcarea legionară. A fost un cleric ales, mereu aproape de nevoile credincioșilor săi, un bun gospodar, un intelectual, un slujitor al cetății, practic un model pentru comunitatea care i se încredințase.
La reforma agrară din 1946 s-a implicat pentru o justă împărțire a pământului către țăranii cu nevoi, care la reforma din 1921 nu fuseseră împroprietăriți. La alegerile parlamentare din 1946, cu toate amenințările forțelor de ordine, a fost în fruntea alegătorilor care cereau prezența tuturor reprezentanților partidelor politice în sala de vot. Din acest motiv, a fost reținut la Prefectura din Tecuci timp de trei zile.
Pe fondul foametei din Moldova, în ianuarie 1947 a inițiat o solicitare către ierarhii ortodocși din Transilvania în vederea obținerii unui ajutor alimentar. Pentru acest demers, Protoieria II Zeletin l-a delegat să se deplaseze în Ardeal. Înainte de a pleca din localitate, părintele Iftimie a fost cel care a asistat la împărțirea justă a porumbului primit ca ajutor, după ce primarul își însușise o parte din cantitate.
Înainte de a pleca în Ardeal i s-au raliat mai mulți săteni, gest care a îngrijorat autoritățile statului. S-a răspândit zvonul că preotul Iftimie pornește o rebeliune, iar primarul din Dealu Morii l-a denunțat la Prefectură că acesta ar merge în Ardeal la o întrunire politică. Părintele a fost reținut și chiar judecat pentru „instigare la rebeliune“. Pentru netemeinicia acuzației a fost achitat. În decembrie 1948, este arestat din nou, ținut în anchete, dar judecat abia în 1950.
De această dată, Tribunalul Militar Galați l-a condamnat la 4 ani închisoare corecțională pentru „deținere ilegală de armament și găzduire de prizonieri“. Mai târziu avea să afirme, chiar în ancheta Securității, că arma găsită în turnul clopotniței bisericii în care slujea fusese pusă în mod intenționat, pentru ca la percheziție să fie găsită. A fost trimis la Canal, unde a muncit la Poarta Albă (februarie 1951), Valea Neagră (noiembrie 1951) și Galeșu (noiembrie 1952).
În 1953 i se revizuiește procesul, însă primește aceeași pedeapsă. Deoarece o executase, la 17 iunie 1953 este eliberat. Revine în parohia sa, cu aceeași însuflețire de a sluji altarului și credincioșilor săi. Cu acordul autorităților de stat, în 1957 înființează un muzeu istoric în cadrul parohiei, fiind ajutat de parohieni cu diferite obiecte, mai ales monede vechi.
Slujește altarului, predică, ține aproape de credincioși cu prudență pentru a nu deranja autoritățile. Cu toate acestea, la 16 iunie 1959 este arestat de Securitate. Din declarațiile unor membri ai comitetului parohial și ale altor cetățeni, părintele Iftimie era arătat că ar fi difuzat „materiale interzise, atât la domiciliu, cât și în biserică, pe care cu bună știință le-a difuzat în rândul cetățenilor pentru a fi comentate în mod dușmănos“.
La percheziție i se confiscaseră „mai multe înscrisuri cu conținut diferit; mai multe monede din metale albe“. Nu a recunoscut nimic, pentru că nu era vinovat de nimic. La proces s-a comportat la fel, afirmând că a împrumutat unor credincioși cartea „Sfârșitul omului“, Catehismul și alte volume cu caracter pastoral. Totuși, Tribunalul Militar Iași l-a condamnat prin Sentința nr. 553 din 19 septembrie 1959 la 10 ani închisoare corecțională.
La recurs, după o serie de amânări, instanța a concluzionat că materialele difuzate nu erau interzise și a trimis cauza pentru recercetare la Procuratură. Neexistând probe împotriva sa, la 9 iulie 1960, părintele a fost eliberat, după ce cunoscuse închisorile de la Bacău, Jilava, Galați și lagărele de muncă de la Periprava și Salcia." (sursa: ziarullumina)
