Citat:
|
În prealabil postat de Andreea_Oana
Acum 2 ani si ceva ma inscriam pe acest forum in speranta ca voi gasi raspunsuri la intrebari. Am gasit pe moment. Dar, se pare ca n-am invatat nimic, caci ma-ntorc de unde am plecat, ba si cu cativa pasi inapoi. Dilema mea de atunci: ce sens are viata, ce trebuie eu sa fac. Imi cer iertare ca pun in discutie un subiect care a devenit cliseu. Cunosc o multime de oameni care intr-un fel sau altul se intreaba de ce traiesc. Si totusi ceilalti parca sunt mai puternici. Eu nu-mi mai gasesc fortele, m-am saturat sa o tot iau de la zero, in speranta ca voi reusi sa aleg drumul bun. Pe masura ce scriu, imi dau seama de stupiditatea vorbelor mele. Adevarul e ca fac o tragedie din faptul ca ma despart de un prieten. Imi dau seama ca nu stiu sa traiesc, si ca nu stiu ce conteaza cu adevarat. As putea sa scriu pagini in sir, dar ma rezum la atat. Ca vorbesc mult si prost.
|
Daca zici ca ai rezistat 2 ani cautand un sens al vietii tale, doar nu ai sa deznadajduiesti chiar acum cand ai ajuns poate chiar in fatza usii! Deschide usa cu curaj! Nu te lasa coplesita de ganduri contrare. Esti aproape, desi acum poate nu-ti dai seama! Apropie-te de Biserica, de Dumnezeu cu incredere. Un mic pas de la tine in directia lui Dumnezeu sunt milioane de pasi de-a lui Dumnezeu spre tine! Nu lasa rugaciunea, fapt abuna si gandul bun sa te insotzesca tot timpul si atunci sa vezi cum coboara lumina in suflet!
Ai credinta in Dumnezeu! Dumnenezeu te iubeste! Pe toti ne iubeste! Amin!