Dragi oameni care ati daruit timpul si priceperea voastra mesajului meu, va multumesc!
Iata-ma la trei ani de la situatia descrisa, cum credeti? La fel..Sigur ca e mare vina mea. Nu m-am rugat nu destul ci mai deloc.
Sunt curioasa, oare ce crede Dumnezeu despre casnicia mea? Hm..aici ar trebui sa mai taci,dincolo sa asculti. Da, doar El ar fi obiectiv si sincer.
Ne-am casatorit la putine luni distanta de intalnirea noastra. Un avantaj credeam eu, dar care imi trimite nota de plata. Aceste frecusuri poate n-ar fi existat daca ne-am fi cunoscut mai bine inainte. Sau poate tot ar fi existat, cine stie.
Aveti dreptate, fiecare in parte si in felul lui. Imi amintesc de cel ce spunea ca familia extinsa sau nu insemna si o usoara experienta urbana sau rurala a familiei din care provine.La noi s-a potrivit. Sotul are mai multe generatii de orasenit decat mine, orasenca prospata.
Cineva spunea ca am luat deja decizia, astept doar confirmari. In parte adevarat, am nevoie sa fiu convinsa ca ceea ce fac e bine. Pentru ca nu sunt. Nu-l pot banui pe sot de asa rele intentii. El asa a crescut/a fost educat si asa crede, cu tot sufletul lui ca-i bine. Eu din contra.
Iubesc familiile mari care se intalnesc la sarbatori macar...ce vis frumos! La care sa renunt sau sa lupt pentru el?
Intreba cineva ce relatii are cu familia lui. Normale dar reeci dupa parerea mea.
La inceput a fost o ciudata lupta pentru suprematie. Acum nu mai suntem atat de inversunati dar nu ne-am schimbat pozitiile.
Pe de alta parte, parintii. Ai mei in acest caz. Parinti extraordinari care au stiut sa faca orice sacrificiu pentru odraslele lor, dar care n-au depasit prea tare momentul plecarii de-acasa al copiilor si se simt singuri cum si sunt.
Adevarat, pentru mine sunt parinti si-i iubesc, altfel nu cred sa fie prea usor de suportat. Nu rai, dar plini de bune intentii asa obositoare..
Am vazut inca o poverste similara intre mesaje, sper din suflet sa situatia sa se fi imbunatatit.
Asa-i cheia e la mine. Nu dau dovada de acea uitare de sine si contopire cu celalalt.
Sunt uneori prea mult fiica si sora cum spune sotul meu.
In concluzie, sa nu va iau prea mult din timp cu nimicurile gandirii mele, sper la o armonie pe care n-o cunosc inca. Visam la un sot bland si bun ori sotul meu e puternic in caracter si nedispus la concesii prea mari.
Iertati-ma ca n-am mai dat un semn de viata, mi-am schimbat adresa de email si n-am mai putut accesa contul dar sa fac alta adresa nici ca m-am gandit:)
Poate mai fac si ceva curatenie cat bebe doarme...
Cu multumiri,
|