View Single Post
  #57  
Vechi 31.08.2013, 11:12:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit „Omul crește în ce pornește”

Avantajul tinereții față de celelalte vârste este că la tinerețe omul e modelabil, adică te poți aștepta să se schimbe, pe când la bătrânețe nu mai poți să te schimbi nici în bine, nici în rău, ești la un fel de rezumat al vieții.
Avantajul tinereții față de celelalte vârste este că la tinerețe omul e modelabil, adică te poți aștepta să se schimbe, pe când la bătrânețe nu mai poți să te schimbi nici în bine, nici în rău, ești la un fel de rezumat al vieții. De exemplu, clipa de față ne cuprinde pe fiecare dintre noi cum suntem până în clipa de față și ne pregătește pentru viitorul nostru, de aceea este foarte important să faci lucruri bune, ca să crești în bine, cum se zice undeva că „Omul crește în ce pornește”, adică, dacă ești rău, crești în rău și te faci și mai rău; dacă ești bun, crești în bine și te faci și mai bun. Iar rezumatul vieții noastre suntem noi înșine, și la tinerețe, și la bătrânețe, pentru viața câtă am trăit-o.
Pentru că vorbim într-un cadru al isihasmului, adică într-un cadru propice pentru rugăciune, într-un cadru care ne atrage atenția asupra importanței pe care o are rugăciunea, și mai ales rugăciunea de toată vremea, putem să spunem (și aceasta că în fiecare clipă a vieții noastre, și mai ales la rugăciune) că noi suntem rezumatul vieții noastre în raport cu Dumnezeu. Dacă eu mă rog acum și îmi vin gânduri felurite și împrăștieri, înseamnă că încă nu am ajuns la o rugăciune curată, pentru că sunt împrăștiat în cealaltă vreme a vieții mele (sunt împrăștiat și când nu mă rog) și atunci la rugăciune se rezumă viața mea cu toate împrăștierile mele, care se cumulează atunci când mă rog și atunci îmi dau mai bine seama de ceea ce sunt, pentru că dacă sunt împrăștiat în cealaltă vreme și în celelalte acțiuni, înseamnă că sunt împrăștiat întotdeauna. Când știu ca acum nu mai trebuie să fiu împrăștiat și totuși sunt împrăștiat cu gândul, înseamnă că încă nu sunt curățit, că nu am ajuns la măsura aceea ca să mi se limpezească mintea, și gândul încă vagabondează.
(Arhim. Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei, Editura Lumea credinței, p. 69
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote