Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
În fine, trebuie să adaug și o opinie personală pe care mulți nu o vor accepta, probabil: în țările apusene, psihologia (mai întâi prin disciplinele de origine, de orientare psihanalitică) a dat tonul acestor confuzii (Freud era ateu într-o lume catolică, iar Jung fiu al unui pastor protestant) iar Biserica i-a ținut isonul. Cred că este o limită serioasă a B.C. și a B.P modul în care a propulsat psihologia, oarecum pe aceeași treaptă sau, în imediată tangență, cu Biserica. Au ajuns chiar să gândească, culmea aberației, că psihoterapia e o etapă indispensabilă (o condiție necesară) a înduhovnicirii și mântuirii omului.
|
Nu știu exact dacă așa stau lucrurile, nu am informații, însă personal cred că este posibil ca să fie în general cazul oamenilor bolnavi psihic. Cred că este destul de normal ca oamenii bolnavi psihic (mai depinde probabil și de afecțiune) înainte să își vadă de mântuire, să își vadă, să se caute să se vindece, pe cât posibil, de boala psihică în prealabil. Și de abia după aceea, sau cumva concomitent cu acest proces să intre în lucruri mai grele, mai serioase, precum mântuirea spiritului. Însă probabil că depinde și de afecțiunea psihică și de gravitatea în care afectează psihicul omului. Însă în general oamenii bolnavi psihic au dificultăți cu lucruri mai simple decât mântuirea, prin urmare este destul de problematică înțelegerea fenomenului mântuirii, când cu unele mai simplu de înțeles și de făcut nu se (prea) descurcă.