[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Dacă tu ştii mai mulţi înseamnă că mă ispiteşti să cred că nu împlineşti porunca a 7-a din decalog coroborată cu celelalte de mai sus şi mai jos:

7. Să nu fii desfrânat sau Să nu desfrânezi...

Iar interpretarea ei nu se bazează pe frână cum interpretează unii lăudându-se cu înfrânarea, cu echilibrul şi neexagerarea, adică ei se laudă cu starea păcătoasă de tip căldicel dedulciţi fiind cu păcatele mijlocii, nu prea mari şi nici prea mici, ci interpretarea corectă vine de la frâu, iar frâul este pus pe armăsari ca să nu se desăvârşească prin frica de idoli şi prin precauţia exagerată ce vine din îndoială superstiţioasă ca să asculţi mai uşor de porunci omeneşti care nu mântuie pe nimeni ci întreţin fărădelegea şi vine din necredinţă ca să contrazici şi să experimentezi cu multă curiozitate perversă păcatele răspândind apoi neghina vopsită... ci să se desăvârşească prin credinţa credincioasă care merge sigură şi dreaptă fără să pună des piciorul pe frână decât doar atunci când ia aminte, ci mai degrabă se pune mâna pe frâu, ca să nu-şi lase armăsarul să privească în stânga sau în dreapta ca nu cumva să se-abat-ă afară din Cale căzând în ispită.

Cine-şi leapădă frâul se 'desăvârşeşte' prin deasa frânare, numită înfrânare... că până la urmă din lene şi crezându-se înţelept ajunge să stea pe loc, păcătuind la nesfârşit cu toate păcatele mijlocii, crezându-se cumpătat şi căutând mereu echilibrul şi crezând că merge pe aurita cale de mijloc ca pe sârmă, vorba cezarilor iubitori de urale: 'ave, ave, ave cezar'. Antonimul la desfrânare nu e înfrânarea care aduce mai mult a îndărătnicie ci este credinţa credincioasă şi înţelepciunea mânuirii frâului.

E vorba deci de Domnul Dumnezeu, de Sfânta Treime împreună cu omul căruia i-a pus în mână frâul Vieţii... pe calea purtării Crucii.. nu a omului ci a Domnului şi a ucenicilor şi mucenicilor Săi, iar sf. Pantelimon zice că ''mucenic înseamnă iubitor de curăţie'' dar unul care se socoteşte pe sine veşnic murdar fără ca să fie, căci pare-mi-se mie şi Duhului Sfânt că mu din cuvântul mucenic vine de la murdărie... şi de la cuvântul muerta-muarte-moarte.

Păi de aia nu mai ştiţi voi despre care Domn e vorba, pentru că cineva foarte bine intenţionat umblând la text a pus un b de la virtute acolo unde nu trebuia şi aşa a păcălit gLumea, şi pe credincioşi, şi dacă ar fi putut chiar şi pe cei aleşi, căci l-a pus înaintea lui Aaron proorocul lui Moise proorocul lui Dumnezeu, de au citit apoi urmaşii cu aplomb râvnind cu toţii la a ajunge măcar unul dintre ei, macar un baron.. mai mic, dacă scaunul de rege era ocupat definitiv de Irozi.

Ştiu că vă place să mă contraziceţi exact ca neghinele vopsite împrăştiate de 'marii' duhovnicii şi 'străluciţii' teologi ai neamului, nu că n-ar fi, şi citind ce am scris ştiu că aţi trecut brusc de partea frânei că cică de la frână vine antonimul desfrânării adică înfrânarea şi nu de la frâu... nu de la frâul credinţei.

Păi dacă vă place înfrânarea atunci vă spun că ea e bună doar când v-aţi inversat calea, direcţia, sensul, rostul... când în loc să urcaţi coborâţi, când în loc să vă desăvârşiţi vreţi să păcătuiţi fără să vă daţi seama şi atunci într-Adevăr ar fi bine să puneţi tot mai des piciorul pe frână până ce vă opriţi de tot ca să nu mai des-frânaţi şi abea atunci, când v-aţi oprit din alunecare şi staţi pe loc repauls are sens cumpătarea, echilibrul, măsura, înfrânarea, aurita cale de mijloc ca antonim la desfrânare deşi mai simplu ar fi să vă schimbaţi cu 180 de grade direcţia de mers şi să porniţi din nou la deal cu crucea-n spate sau dacă aveţi femeie atunci şi cu sacul cu păcate, nu-l lepăda ci ia-l în spate, deci în loc să coborâţi ar fi mai simplu să încercaţi să suiţi pe munte, pe muntele nepăcătuirii, pe muntele credinţei, pe muntele szionului cel nou.
"Casatoria este sacul cu păcate. Mărita-te si ia-l în spate " (păr.proor. Arsenie Boca)

PS: Deci crucea înainte şi sacul cu păcate în spate!