[cezar_ioan]

În prealabil postat de Parascheva16

Depinde ce se intelege prin psihologie. Aici ma refer mai ales la psihologia moderna care se ocupa cu sexualitatea si relatiile dintre oameni. E putin paralela cu Biserica.

Daca insa stii un psiholog bun, crestin-ortodox, si ai o problema, poti apela la el. Dar in acelasi timp sa te consulti si cu duhovnicul.

Nu as pune psihologia mai presus de Biserica. Psihologia este o stiinta umana si are limitele ei ca toate stiintele. Biserica e Trupul Domnului Iisus Hristos, iar invatatura Ei este Relevata.
**
Un psiholog,, care e si profesor universitar, a tinut o conferinta despre psihologie si religie. Poate intereseaza pe cineva.
(Partea I)
http://www.youtube.com/watch?v=OW4yw3w611w

1. "Psihologia modernă se ocupă cu sexualitatea şi relaţiile dintre oameni." - Parascheva, de unde ai scos minunăţia asta? Cine te-a învăţat? Ai descoperit singură? Unde? Cum? În ce baze concrete? Ai vreo referinţă certă? Cărţi-tratate-compendii? Pe ce te bazezi când faci afirmaţia?
Parascheva, dacă psihologia modernă se ocupă cu sexualitatea, spune-mi te rog: cu ce se mai ocupă sexologia? Mai este vreo distincţie între psiholog şi sexolog? Care?

Pe de altă parte, sexualitatea nu face parte, oare, din sfera relaţiilor dintre oameni? (în propoziţia ta le-ai pus separat, distinct)
Sexualitatea este în afara relaţiilor interumane???
(În cazul ăsta te referi probabil la sexul cu animale, la masturbaţie, la vibrator... Păcat! Dumnezeu a lăsat ca oamenii să se împerecheze cu oameni, mai exact bărbatul cu femeia, în cadrul relaţiilor interpersonale bazate pe afecţiune reciprocă, pe iubire.)

2. "Dacă ştii un psiholog bun, creştin ortodox" - De unde ştii că e bun? Iar dacă nu e creştin ortodox, înseamnă că nu e "bun"? Şi ce crezi, eu care sunt creştin ortodox, sunt un psiholog bun?....
Parascheva, m-aş bucura să nu mai scrii fără chibzuinţă (şi minimă informare) prealabilă. E păcat de timpul dăruit nouă de Bunul Dumnezeu... De ce să-l risipim cu uşurătate?

3. Multă bucurie mi-ai făcut cu linkul către Adrian Opre. Îl voi viziona cât de curînd şi sper că va fi o mângâiere. Mulţumesc frumos, Parascheva!


P.S. Aş fi fost foarte mulţumit să întrebi, pur şi simplu: "Cu ce, oare, se ocupă psihologia modernă?" Ar fi fost o întrebare foarte bună, folositoare şi, încă, smerită. Adică în acord cu realitatea limitelor personale (nu le ştie nimeni pe toate şi nici nu e nevoie; putem colabora cu semenii, dacă ne dăm seama că nu suntem omnipotenţi şi omniştienţi).
E decisiv să pornim mereu de la recunoaştera ignoranţei noastre, parţiale sau totale. Astfel avem o şansă să creştem, să cunoaştem şi să convieţuim. Cu vremea şi cu munca stăruitoare şi inteligent condusă putem deveni chiar experţi în domeniul pe care, iniţial, nu îl cunoşteam deloc. Iar dacă e vorba de cunoaştere duhovnicească, putem deveni, cu harul Domnului, pur şi simplu sfinţi.
Altminteri, nu doar că batem pasul pe loc, dar ne mai şi umplem de microbi sufleteşti (aroganţă, părere de sine, închipuiri varii, etc.) şi răspândim în jurul nostru minciuni şi prostii. Să nu fie!