si tatal meu a fost dintotdeauna un om f.slab si nu i-a pasat decat in felul lui de noi,cei din jur.sau poate,sa nu gresesc nu a constientizat cat rau ne provoaca.eu una tin minte ca ma izolasem la un moment dat intr-un colt al casei in care imi caram mancare si carti si ieseam cu teama pana si la baie cu mainile la urechi pt.a numai auzi cuvintele urate adresate mamei,jignirile vesnice.Cu mine era f.dur nu parea sa aiba intelegere pt.nimic,daca ar fi putut sa ma tina intr0o cusca,sa nu am porietene sa nu ma viziteze nimeni ar fi fost ok.oricum nu ma vizita nimeni fiindca imi era rusine9eram si eu adolescenta).Ca sa scap din tensiunea aceea sa nu mai aud interminabilele lor discutii si acuzatii vesnice"nu esti buna de nimic""esti la FEL CA MATA..."ETC.sincer as fi fugit in lume ,as fi devenit poate aurolaca..la firea rebela pe care mi-o construisem atunci..noroc cu restrictiile de pe vremea lui ceasca...si imi construisem o lume a mea cu muzicile mele ca un copil autist,au fost multi ani cand eu nu stiam sa comunic cu nimeni,eram timida si anxioasa,ma speriam si de umbra mea,imi era teama de oricine ar fi putut sa tipe la mine,sa ma jigneasca.Si am inceput sa citesc si am invatat sa ma autoeduc(atat cat m-am priceput),am facut efeorturi mari de vointa pentru a ma schimba,pentru a-mi infrange toate temerile.A fost o atmosfera de cosmar.Acum ne impacat bine..niciodata nu i-am reprosat tatei ca bea pentru ca nici acum nu am curaj sa-l infrunt(si oricum as starni o furtuna care nu ar ajuta la nimic).Suntem vecini,pe aceeasi strada,eu nu calc in casa aceea desi ii iubesc si-i respect ca si parinti,pentru mine casa lor e casa groazei.Si cand ma viziteaza el stau ca pe ace sa nu spun ceva gresit pentru ca dracuie sau scapa si acum cate om vorba de "duh"...am inca un blocaj emotional vis a vis de el si un sentiment de vinovatie ca nu-l pot ajuta sa renunte la alcool.Cat despre mama a tolerat cu stoicism situatia,dar din pacate si ea si-a construit o lume a ei,s-a inasprit peste masura,nu ca ar fi fost vreodata afectuoasa cu noi..le plang de mila.Nu va doresc sa aveti experientele mele...fiindca atitudinea tatei de indiferenta si respingerea (toate fetele sunt proaste-citat)m-au aruncat de multe ori din lac in put.Intr-adevar alcoolul e la fel de periculos ca drogul mai ales pentru cei din jurul alcoolicului,e ca si cum ai trai cu dracul in casa(iertata fie-mi expresia).
|