[cristiboss56]

RUGĂCIUNE LA ICOANA RUGULUI APRINS AL MAICII DOMNULUI

Preacurată Stăpână, Împărăteasa îngerilor şi Cetatea Cea nebiruită a pământenilor, Ceea Ce ai purtat în pântecele Tău binecuvântat pe Focul Cel nemistuit Ce aprinde făcliile stinse ale inimilor noastre spre dorirea celor cereşti, Scara pe care gândurile noastre urcă spre Lumina Cea neapropiată, Poarta Cea pecetluită cu numele înfricoşător al Cuvântului şi nedeschisă de mână omenească, Rugul Cel pururea aprins al rugăciunii dumnezeieşti, Tulpina mântuirii Ce a răsărit din pământul neamului omenesc, Preabinecuvântată Maică a Domnului şi Lauda strălucită a fecioarelor, înaintea Ta plecăm genunchii inimilor noastre când pietrele necazurilor ne împiedică pe calea mântuirii şi ne rănesc sufletele cu întristarea. Haina cea curată a Mirelui Hristos primită la Sfântul Botez am murdărit-o cu totul, tăvălindu-ne noi totdeauna în noroiul patimilor şi neascultând de poruncile Fiului Tău. În locul podoabei curăţiei ne-am trezit că privim în oglinda conştiinţei un suflet plin de rănile păcatelor. Cu ce îndrăzneală să mai privim spre Soarele dreptăţii, când toată viaţa petrecându-o în păcate ne-am făcut stâlpi ai întunericului, cu totul încremeniţi în împietrire ? Pentru aceasta, ştiindu-Te pe Tine, Maică a Milostivirii, Te rugăm, strigând din adâncul sufletului cu umilinţă : Cu dulcile Tale cuvinte îmblânzeşte mânia cea dreaptă a Celui de Care ne-am depărtat, alergând noi pe căile faptelor rele. Cu focul rugăciunilor Tale arde toată neghina gândurilor noastre neroditoare. Ajută-ne să ne dezleagăm încălţările păcatelor şi cu picioare curate ale sufletului spălate în baia de lacrimi a pocăinţei să ne apropiem de Focul Cel veşnic.
Hristoase Dumnezeule, Cel Ce stai pe scaunul heruvimilor şi primeşti gândurile cele umilite ale celor din nevoi, Cel Ce nu-Ţi întorci preasfânta Ta faţă dinspre ucenicii Tăi cei ce rabdă în lume povara necazurilor, ca trecând prin focul acestora să se curăţească şi să ajungă la odihna cămărilor cereşti, Cel Ce asculţi fiecare suspin al inimii noastre şi ca un Doctor mult milostiv şi iscusit legi rănile păcatelor noastre, Cel Ce nu ne închizi uşa milostivirii Tale, aşteptând pe toţi să intre în cămara pocăinţei, Dumnezeul serafimilor şi Tatăl celor necăjiţi, Cel Ce printre noi ai vieţuit şi din paharul smereniei ai băut, rămând nedespărţit de slava cerească de la masa Tatălui, Sfinte al Sfinţilor şi Lumina tuturor celor întunecaţi, auzi smeritele glasuri ale inimii noastre şi nu Te întoarce dinspre feţele sufletelor noastre întinate cu multe păcate. Nu suntem vrednici să intri iarăşi sub acoperământul sufletelor noastre, de vreme ce ne-am arătat mincinoşi făgăduinţei. N-am împlinit nici până acum voia Ta şi, deşi am gustat din paharul mântuirii Tale, tot vase nelucrătoare ne-am arătat, murdărindu-ne cu noroiul răutăţilor de tot felul. Oare vei mai veni iarăşi în casa sufletelor noastre ? Pierzând îndrăzneala cea de fiu, acum ca nişte argaţi nevrednici batem la uşa milostivirii Tale şi Ţi-o aducem mijlocitoare pe Maica Ta, ca să nu Te întorci dinspre rugăciunile noastre. Pentru ploaia milostivirii Sale picură Stăpâne, ploaie de lacrimi în pământul sufletelor noastre, îngrămădind pe cerul inimilor noastre prin mişcările line ale adierilor Duhului norii îndurărilor Tale. Să biruiască iarăşi iubirea Ta de oameni cea nemăsurată şi rugăciunile Celei Ce în pântecele Ei fecioresc Te-a purtat ca să ne izvorăşti nouă, tuturor, mântuire. Trimite raza pocăinţei prin lucrarea Duhului Sfânt, ca să se curăţească sufletele noastre cele întinate în fărădelegi şi cu feţe luminate ale sufletelor să privim spre Tine, Soarele mântuirii noastre, Căruia aducându-Ţi totdeauna razele faptelor bune, să ne învrednicim la trecerea din această viaţă şi de vederea luminii celei veşnice întru mângâierile Duhului şi pentru milostivirea Tatălui, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.