[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

In plus, e bine sa subliniem un lucru, a fi preot duhovnic are doua aspecte: cel spiritual, aceea de a acorda iertarea de pacate, canoane pentru indreptare si cel psihologic/duhovnicec care se aseamana pe undeva cu activitatea psihologului.

Desi iertarea pacatelor o au TOTI preotii prin hirotonie, celalat variaza de la caz la caz, depinde cat de mult a crescut el duhovniceste si ca om. Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti.

Ţin să intervin pentru că văd că acest individ continuă să prezinte o imagine distorsionată, falsă a lucrurilor în ceea ce priveşte Biserica. În ceea ce priveşte preoţia, aceasta nu se limitează la aspectele pe care le prezintă acest individ. În primul rând, partea "spirituală", aşa cum o numeşte insul, nu se reduce şi nu s-a redus niciodată doar la iertare de păcate; ba dimpotrivă, dacă citim Noul Testament şi istoria Bisericii vedem că lucrurile au stat în fapt altfel. Preotul are în primul rând menirea de a fi un misionar al lui Hristos, de a propovădui evanghelia mântuirii şi de a aduce oameni la Hristos, la Dumnezeu şi la Biserică. Sarcina lui autentică este de a naşte oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu, lucruri într-adevăr greu de priceput şi de acceptat pentru propagandiştii clericalismului şi a intereselor clasei clericaliste din interiorul Bisericii. Preotul are rol de luminător ("voi sunteţi lumina lumii"), nu este un simplu ascultător şi "iertător" de păcate. Datoria lui este de a lumina oamenii cu lumina lui Hristos şi a Duhului Sfânt, de a avea o atitudine ofensivă în sensul cuceririi oamenilor pentru împărăţia cerească. Asta înseamnă dezvoltarea spirituală şi morală a oamenilor în primul rând, adică o atitudine să-i zicem pozitivă, şi abia în al doilea rând preotul se ocupă de păcate. Şi asta pentru că în Biserica adevărată a lui Hristos accentul este pe mântuire, pe luminare, pe lucrare activă sub harul lui Dumnezeu pentru sporirea virtuţilor şi creşterea spirituală; în general creştinii, mă refer la creştinii adevăraţi, nu la spoiţii care au fost băgaţi în biserici cu grămada ca să împlinească planurile de dominaţie ale clericaliştilor, deci creştinii autentici nu mai păcătuiesc atât de mult, viaţa lor creştină nu este atât de mult "obsedată" de păcate, aşa cum este viaţa supuşilor clericaliştilor, ci dimpotrivă era şi este centrată pe mântuire, pe evitarea păcatelor, pe lupta cu ispitele, pe dezvoltarea morală şi spirituală. Aceasta este perspectiva şi învăţătura autentică a Evangheliei lui Iisus Hristos, spre deosebire de perspectiva conjuncturală, limitată şi falsă inevitabil prezentată de individul forumistic "AlinB". Rog deci pe cei care citesc să îşi formeze o părere cât mai adecvată şi mai autentică asupra unor chestiuni, iar nu să ajungă în eroare pe baza unor perspective greşite susţinute de tot felul de "specialişti".