[sophia]

Pana la urma problema nu este totusi iertarea.
Poti ierta, ca nu se intmpla nimic.
Problema este sa poti uita suferinta ce ti-a fost provocata.

Daca am inteles eu bine (poate are cineva un citat concret parat) in credinta se cere totul: sa ierti, sa uiti, sa te impaci. Se spune ca iertarea inseamna toate astea trei.

Este asa, sau nu este asa? Asta as vrea sa stiu.

Pe urma mai vine si partea cu ce se intampla dupa iertare, cu utilitatea ei.
Iertam un raufacator? Va repeta fapta, sau va intelege gestul si se va cai si schimba? Depinde...

Ca ne facem noi o datorie de crestin si iertam e una. Dar daca asta foloseste mai departe celuilalt, daca il schimba, daca il aduce pe dreumul cel bun, stie numai Dumnezeu.

In mod normal ar trebui sa functioneze asa: cineva care a facut rau altcuiva, a fost prins, sau chiar a facut-o pe fata, trebuie sa recunoasca si sa-si ceara iertare. Cel ranit poate sa-l ierte. Acest pas, al schimbului de iertare (unul cere, altul da) este foarte important, caci te ajuta la vindecarea ranii.
Fara el, nu te poti vindeca si iertarea pe care o poti da nici nu prea are valoare.

Imi amintesc eu ca si in scripturi exista pedepse totusi. Au fost fapte neiertate (cel putin nu de la inceput). De ex. cuiva i s-au taiat mainile (nu stiu, ceva facuse Maicii Domnului (este si o icoana cu aceasta poveste). Mai tarziu i-au fost puse la loc. Dar intai a fost pedepsit acela.