(Icoana lui Iisus Pantocrator din Biserica Sfanta Sofia)
O, dumnezeiască și necuprinsă dragoste a lui Dumnezeu, o, Părinte ceresc, Cel Ce ești Bun și Milostiv, Te-ai uitat spre noi din cer și ne-ai văzut căzuți în ghearele demonului, ai văzut cum suntem legați în lanțuri de păcate, ai auzit plânsul nostru și Te-ai milostivit spre lacrimile noastre, Te-ai îndurat de sufletele noastre, Ți-ai adus aminte că ești Tată și că ai fii, Ți-ai adus aminte că ești Stăpân și ai robi, că ești Dumnezeu și ai pe pământ oameni rătăciți și, ca să ne aduni, ai trimis pe singurul Tău Fiu să ne salveze; și ca să nu ne înspăimânți, L-ai îmbrăcat în trup de om și în veșmânt de călător sărac, iar ca să ne răscumperi din păcat și să ne întorci la credință, L-ai dat pe Fiul Tău în mâinile oamenilor să fie sfâșiat și omorât în locul nostru! N-a mai rămas nimic nefăcut, din marea Ta iubire de oameni pentru noi. La toată dragostea aceasta mare pe care ne-ai arătat-o, am înțeles că suntem îndatorați pe vecii vecilor ca să-Ți slujim Ție și orice faptă am face noi este ca o tinichea ruginită în mijlocul celor mai scumpe bijuterii de aur dăruite nouă de Tine. Nădăjduim și noi în ajutorul Harului Tău, nădăjduim să ne mântuim și să-Ți aducem laude, cinste și închinăciune aici, în viața aceasta, câte zile mai avem și sus, în ceruri, în vecii vecilor. Amin.
ierod. Visarion Iugulescu