[fallen]

În prealabil postat de cezar_ioan

...........:)

Mai precis, românii pasează prost la traba cu psihologia, pasează tot înapoi, spre propria poartă.
Din experienţa mea şi a colegilor (câţi au rămas în ţară, că majoritatea, peste 50% trăiesc în alte ţări, unde îşi pot face meseria) am constatat de-a lungul anilor următoarele:
- clienţii locului vin la psiholog cam cum se duc la doctor, la preot şi la vrăjitoare: vor minuni; dacă nu li se face niscaiva magie, românii încep să bată din picior, vociferează, protestează apoi te fac şarlatan etc. Un singurul lucru nu vor: să lucreze cu ei înşişi, întru creşterea conştiinţei de sine şi rafinarea simţului analitic. Pomană, vrăji, formule - da! Reflecţie curajoasă asupra propriei minţi şi organizări sufleteşti - NU.
- oamenii nu vor să priceapă în ruptul capului că sunt participanţi activi (chiar principali) la propriile eşecuri sau succese, la propriile suferinţe sau bucurii. Mereu e de vină altcineva - partidul, Ceauşescu, Băsescu, minerii, soţul, soţia, Dumnezeu, dracu, şefu, colegii, vremea, soarele, ploaia, vârcolacii. Niciodată nu sunt eu responsabil, ci mereu altcineva pentru ce mi se întâmplă - zice românul.
- unii, ca şi Dobrin, se simt jigniţi când le aminteşti că trebuie să şi plătească şedinţa; lor li se cuvine totul pe gratis, ba chiar ar trebui să te simţi onorat că ai primit pe unul ca Dobrin în cabinetul tău sau în casa ta. Totuşi, aceşti bieţi bolnavi, deşi uneori lucrează în domeniul contabil, omit un lucru: patima sau dereglarea care i-a adus la psiholog costă de zeci sau sute de ori mai mult şi mai usturător decât banii pe care îi dau pe o şedinţă sau pe o perioadă de consiliere. Unul şi-a pierdut o vilă în Iancului, la crâşmă şi la păcănele; şi cu toate acestea era foarte intrigat când i-am spus că aştept să-şi plătească şedinţa. I se părea nedrept, vai. Ce om rău sunt şi ce viclean, mi-a spus şmecherul şi a plecat trîntind uşa....

Sunt intru totul de acord, cum am spus si pe topicul care s-a inchis, orice 'specialist' este subestimat sau nerecunoscut; oamneii nostri s-au obisnuit sa fie cu totii specialisti in de toate, precum "mecanicii de Dacia care (cica) pot repara orice"
Am si o posibila explicatie ; cu totii la scoala am fost nvoiti s ainvatam si lucruri care nu le-am inteles, nu le-am crezut, le-am invatat doar asa sa trecem clasa. Multi au continuat cu atitudinea asta si in facultate, si apoi in viata profesionala: sa nu va mire daca intalniti astfel de 'specialisti" care nici ei nu cred ce fac sau ce spun, o fac doar ca sa isi castige existenta. Si apoi unul daca se stie pe el ca asta face, cum ar crede pe altul ca face alminteri??? Insa aceia dintre noi care inca mai n eiubim meseria, care mai credem in ea, avem de munca de zece ori mai mult pentru a invinge prejudecatile care s-au creat:
(ca doctorii iau spaga, "altfel te opereaza prost" (???); ca profesorii sunt analfabeti, politistii sunt corupti, popii sunt 'iude in sutana", etc)