[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

Plus s-a facut comparatie aici pe forum intre un preot si un psiholog inclusiv la nivelul anilor de studiu, ceea ce mi s-a parut complet deplasat. de aceea am si dat exemplul chirurgilor sau al cardiologilor care au nevoie de cel putin 10 ani pentru a putea fii un medic bun.

Vă înşelaţi, doamnă, nu s-a făcut doar o astfel de comparaţie, ci o comparaţie între preoţi şi oamenii care lucrează în domeniile ştiinţifice în general, inclusiv medicii şi psihologii. Este de domeniul evidenţei că în domeniile ştiinţifice în general, acolo unde se face şcoală serioasă, cantitatea şi calitatea studiilor, a muncii atât în perioada studiilor cât şi în perioada exercitării profesiei este mult mai mare decât în cazul preoţilor ortodocşi. Lucrul ăsta este pur şi simplu o evidenţă, şi care se bazează pe faptul că în domenile ştiinţifice oamenii iau lucrurile mult mai în serios decât în domeniul religios unde domneşte mult arbitrarul, subiectivismul. Iar astea se datorează metodelor abordate, faptului că metoda ştiinţifică în general implică o rigoare şi o critică în cercetarea fenomenelor, ipotezelor, teoriilor, pe când actualmente în religie şi teologie domină bunul plac, subiectivismele, arbitrarul şi aşa mai departe. Metoda ştiinţifică critică impune o rigoare a gândirii, a logicii, pe când la ortodoxei lucrurile merg şi cu sărutări de icoane, aprinderi de lumânări şi nişte punguţe cu napolitane ori nişte sărmăluţe la zile festive; lucrurile sunt cam simple, aşa cum le fac unii să fie. Nu spun că în esenţă domeniul teologic ar fi unul simplu, ba dimpotrivă, ci felul în care este tratat în general l-a transformat într-o chestie care pare destul de simplistă, mai ales dacă eşti puţin mai înalt, ai un glas bun la cântat, te mai faci că studiezi şi că înţelegi şi, în unele cazuri, mai şi dai o şpagă (simonie adică) pentru a ajunge pe postul râvnit, şpagă pe care evident aştepţi să o recuperezi de pe spatele "credinţei" "credincioşilor".

Mai este un aspect. Dacă presupunem că religia se ocupă cu medicina spiritului, atunci nu vi se pare de-a dreptul absurd ca medicii care se ocupă de trup să studieze, şi la un mod serios cu foarte multă muncă intelectuală, ani şi ani grei de zile, în timp ce alţii, cvare pretind că înţeleg cum stă treaba cu medicina spiritului pot să ajungă la "cabinet" şi după câţiva ani de seminăraş, la asta adăugând şi lipsa de maturitate spirituală, morală şi intelectuală a multor preoţi care intră în câmpul muncii. Eu aici văd în această comparaţie un avantaj evident pentru domeniul medical, unde se munceşte la greu şi unde un malpraxis, unul singur, poate însemna foarte mult, în timp ce medicina care pretinde că are în vedere spiritul, adică ceva mult mai de preţ şi mai complex decât trupul sau anumite părţi ale sale, expediază lucrurile destul de simplist şi peste astea au loc din nefericire foarte multe malpraxisuri în plan spiritual, moral şi teologic, malpraxisuri pentru care cei care le comit nu pot fi traşi la răpundere, nu ai la cine să raportezi, sunt mult mai multe şi mai puţin evidente şi aşa mai departe.