[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

Doamnă Mihaela, îmi pare rău pentru dumneavoastră dar aveţi o poziţie care nu este susţinută cu adevărat de realitate decât în cazuri de excepţie. Însă noi aici vorbeam despre reguli, nu despre excepţii, care există fără nicio îndoială, mai există şi preoţi care muncesc şi înţeleg mai multe în planul spiritual, dar sunt o minoritate şi nu ei dau cu adevărat tonul. Eu v-am oferit nişte argumente foarte clare şi logice, dumneavoastră, ca şi alţii, veniţi cu "argumente" de tip tribal, pe principiul "ne apărăm tribul indiferent care este adevărul". Nu faceţi decât să vă aliniaţi şi să vă înscrieţi în rândul unei gândiri specifice de clasă, adică unei gândiri profund subiectiviste şi partinice, aliniate intereselor patronilor grupului, indiferent care este sau nu este adevărul.

Decebal, ca sunt doar cazuri de exceptie, sau nu, cum putem noi stii cu adevarat?
Nu este Dumnezeu cel ce stie toate cele dinlauntru ale fiecaruia? Cum putem noi sa ne punem pe scaunul de judecata in locul Domnului si sa judecam aspru tocmai preotii? Credeti ca nu are cine sa ii judece? Datoria noastra este ascultarea nu judecarea lor. Iar aceasta judecata a noastra nu este cat se poate de lumeasca? vedem in lume cele ce le face lumea si judecam insa stim noi ce este inauntrul fiecaruia? Numai Dumnezeu stie intregul tot al fiecarui om, noi stim cele exterioare si vazute in asta lume. ce treaba avem noi cu interesele nu stiu cui? ce nevoie avem noi sa stim si sa clevetim despre interesele unora sau altora?

ce trebuie de fapt noi sa facem pentru mantuirea noastra?
nu cumva trebuie sa dobandim smerenie? cum sa dobandim noi smerenie cand zilnic judecam tot ce intalnim in cale? oare nu stie Domnul tot ce misca? e nevoie de judecata noastra ca sa afle?

Iar daca un preot se abate de la calea ortodoxiei propovaduind altceva atunci putem sa ne ferim fara sa il judecam. Caci pe nimeni nu ar trebui sa judecam. Insa daca preotul nu se abate insa cade si el ca este om cu pacate, atunci sa il respectam caci acestia sunt preotii pe care noi ni i-am dat noua. Noi ortodocsii, am crescut copiii care mai tarziu au devenit preoti. sa ne rugam pentru ei nu sa ii judecam.

Eu m-am detasat de mult de astfel de preocupari. ce face preotul cutare, cum face, unde merge, de ce merge, etc. Mintea mea nu trebuie sa aiba astfel de preocupari. De ce am eu nevoie? de Sfintele Taine, am nevoie, de lucrarea cu mine insumi am nevoie. iar preotul este preot, harul nu il ia nimeni indiferent cate caderi ar avea si el ca om caci este sfintit nu sfant.

ce stim noi despre adevar? putem oare stii intregul adevar? noi avem un sir de informatii ce vin din cele vazute , din cele auzite si astfel construim adevarul nostru. In plus fiecare , adauga la aceasta propriul subiectivism, propriile sensibilitati precum si propriile intolerante. si asta pentru ca suntem prea departe de ce ar trebui sa fim si anume desavarsiti.