Citat:
În prealabil postat de catalin2
Nu bogatia este un lucru rau, ci faptul ca pentru multi aduce mandrie, superioritate, increderea doar in fortele proprii si marginalizarea credintei (daca exista la acea persoana).
|
Bogăția este un rău deoarece bogatul nu-și folosește resursele ajutîndu-i pe săraci, dînd dovadă de lipsă de dragoste. El se simte într-o oarecare siguranță avînd mai mult decît are nevoie, adună doar pentru el, pentru copiii, nepoții și strănepoții lui în loc să facă ceva pentru copiii orfani, pentru bătrîni și sărmani în general.
Iubirea de arginți în opinia unora dintre Sfinți e începutul tuturor relelor. Omul care dă de bani în general nu mai păstrează o serie de virtuți pe care le-a avut înainte, e un fapt dovedit. Plus că însăși grija profitului și a averii devine curînd o patimă grea care-l trage în jos pe cel bogat. Nu degeaba ne avertizează Hristos că ori Îi slujim Lui Dumnezeu, ori lui mamona, adică banului. Mare grijă.
Observ că e o înșelare a demonului banului care îi șoptește celui avut ce se pretinde creștin și ortodox să dea niște bănuți acolo săracilor sau pe la biserici și mănăstiri, iar omul face așa (eventual cu o oarecare părere de rău) și-și ia de grijă. Un leu donat cerșetorului de pe stradă nu se cheamă faptă bună dacă ai un salariu de mii de lei. Dumnezeu așteaptă mult mai mult de la noi și nu trebuie să așteptăm să ajungem bogați ca să facem ceva pentru El. Căci se pare că atunci e cam prea tîrziu...