Ai dreptate, simtul ultimativ vine dintr-o optica care isi doreste sa fie isihasta, pentru mine e destul de clar ca parintii nu au facut si nu fac niciodata distinctii de fond intre calea calugarilor din pustie si calea omului casatorit, a omului din mijlocul cetatii. Aceeasi instrainare de lume, aceeasi cale de rugaciune, acelasi scop si aceeasi responsabilitate si la unul si la altul; formele difera dar a lua prea mult in seama formele se numeste „formalism” :).
In orice caz ma bucur sa vad ca am reusit sa ma exprim intr-un mod care sa poat fi cat de cat inteles.
p.s.: tot ma bucur sa vad ca esti pregatit sa fugi si tu cu noi in munti :P