[vsovivivi]

Adică cum vine asta? Coruperea cu grijile vieţii gLumeşti?

Păi aşa vine, că omul copil la minte, adică foarte prost, şi rău la inimă, adică foarte încrezut şi de bani gata, bani corupţi, bani murdari, se încântă cu lepădarea de Dumnezeu şi cu iubirea s-a_ta_n-ei, direct în iubire, şi lepădându-se permanent de Dumnezeu fără să-şi dea seama, el caută 'slava', lăudăroşenia de a fi şi el bărbat, neobservând că bărbatul ăla după care se ia el e tacsu' toty şi măsa mamona care l-au copiat pe luxifer, adică el preia în ascuns şi fără să ştie, 'fericirea' de a se corupe în ascuns, de a fi corupt şi a corupe, nu numai cu banu' murdar şi cu răsfăţul şi fărădelegea ce vin de acolo ci corupe cu păcatul şi mândria şi necredinţa... deci e vorba de slava corupătorului, a ispititorului corupător, a părbatului ispititor şi corupător din suflet care-ţi inoculează aventuara tainică a coruperii ca ceva de dorit şi ca ceva faimos şi extraordinar de plăcut şi măreţ, adică jmecher semeţ... insistând mereu de deasuprdă şi din tine însuţi, din suflet şi din mintea păcălită, până aplici vorba prostească: 'cel mai deştept cedează' şi laşi după el căci te crezi sminţişor deştept, adică te învoieşti ca întorcându-te la gLume să fii şi tu ca ea, că cică nu contează cât şi cum şi dacă păcătuieşti că cică Domnul nu o să zică nimica şi că nu o să facă nimica şi că cică nu se întâmplă nimica dacă guşti, exeprimentezi, şi te obijnuieşti aşa... îndemnându-te să accepţi căderea în groapă, căderea repetată în păcat, în ispită, că cică ar fi o smerenie şi că în mod normal trebuie să începi de jos, de pe fundul prăpastiei, dacă are fund iar dacă nu atunci să cazi mereu până dai de el şi abea apoi să începi să stai şi eventual să urci.

Păi cine e nebun să se arunce în fundul mării, în groapa Marianelor ca Iona proorocul şi văzând cât de cumplit e acolo să te rogi şi să crezi abea atunci sau să încerci singur să ieşi la lumină în ideea că de aia ai sărit că nu erai suficient de bine lămurit?

Domnul se milostiveşte şi poate-ţi trimite şi ţie un s-chit să te înghită şi să te scuipe pe mal, acolo unde ai fost trimis de Dumnezeu să plineşti voia Lui. Lui Iona nu i-a convenit să se milostivească împreună cu Domnul de vrăjmaşii lui Dumnezeu şi să le dea 3 zile de pocăinţă şi apoi iertare dacă au postit, fiindcă le cunoştea năravul, ştia ce oameni răi şi necredincioşi locuiau acolo şi ce fapte groaznice au făcut asupra oamenilor lui Dumnezeu, deci poate şi de frică nu l-a ascultat Iona din prima pe Dumnezeu, ştiind că toţi trimişii Lui au sfârşit-o rău... trupeşte, au fost lăsaţi pe stradă după ce au fost ucişi interzicându-se îngroparea lor ca să vadă toţi ce păţesc cei ce slujesc Domnului.

Deci insistenţa asta care te face să laşi după s-a_ta_na ca să te învoieşti să primeşti slava corupătoare a corupţilor corupători foarte părbaţi şi să iubeşti duhul pismaş şi rău fără niciun motiv ci doar aşa ca o excentricitate de parcă ai drege busuiocul ca un bonom sau ai descoperii reţeta lenei perfecte care nu trebuie să se mai revolte, nici să se înfurie şi nici să se supere păzind să-ţi apere voia păcatului din voia ta oarbă şi pătimaşă... insistenţa asta plină de minciuni care te lămureşte că Dumnezeu minte şi că cică El ar fi cel rău şi egoist şi nu păcatul nărvit şi îmbrăcat în haină de Dumnezeu, de om, de creştin, şi care împreună cu tine intră deodată prin mai multe părţi chiar în momentele culminante, prin mai multe atenţii deodată pe care nu le poţi stăpâni căci se ştie că eşti handicapat şi neputincios şi adormit şi neatent, neputând să-ţi dai seama şi să te opui sau să-i spui un nu sigur şi hotărât fiindcă nu te lasă politeţea şi cuviinţa de faţadă şi evenimentul şi manifestaţia solemnă la care tocmai iei parte şi te faci de râs ca nebunul dacă reacţionezi ciudat şi ieşi din banca ta... ei bine insistenţa asta care nu bate la uşa inimii tale ci se preface în timp ce tu nu observi cum te violează mereu împreună cu tine însuţi căci tu te autoispiteşti şi te automăguleşti şi ca un sadic foarte crud te hăituieşti şi te execuţi cu minciuni şi închipuiri şi judecăţi sadice foarte 'drepte' şi autoîndreptăţite ca să te autolinişteşti mulţumit de sine consolându-te că mai ai... ea insistenţa asta nu e altceva decât inversarea tainei, învârtoşarea tainei, ispita de a te mândri cu învârtoşarea tainei şi ascultarea cu făţărnicie a poruncilor divine, de formă, cu scârbă şi dispreţ şi minimizare de Dumnezeu. Şi asta, melodrama asta tragicomică se petrece direct în iubire, acest egoism atroce se inoculează şi se dezvoltă direct în iubire inversându-i sensul şi Calea firească, rezultând o fire păcătoasă ce păcătuieşte 'firesc'!.. şi se aseamănă mereu cu 'slava' coupătorului cel corupt care te ademeneşte în taină la aventuri tainice, la furtul meritelor şi la comoara din ascunziş, comoară păcatelor şi fărădelegilor perverse. Aşa păţesc toţi sminţişorii!.. le pare rău după păcat şi mândrie şi după aventura năravului ascuns în adâncimi de întuneric... vorba poetului... ''eu cu 'lumina' mea sporesc...'' adică fraieru' crede-n împlinitoru' de blestem, fiindcă vede... vede ca prostu'.

''Toată-nchipuirea omului, încă din tinereţile lui, este spre rău: spre viclenie, superstiţii, şi idoli... idolii făţărniciei, păcătuirii în ascuns: răpire, desfrânare, mâncare, spurcare şi multă răzbunare... slugile rejegului numit blestem învârtoşat.