Citat:
În prealabil postat de laurastifter
Uf, mulțumesc mult pentru încurajare!
Nu v-ați adresat mie, dar mesajul dvs m-a încurajat în mod indirect fiindcă sunt mai mică decât un chinez... Chiar azi m-a "complimentat" cineva spunându-mi: "măi Laura, ești cât o fetiță de cls. a VIII-a, n-ai de gând să mai crești?".
Mi-a stricat toată ziua! :)
Acum vorbind serios, evident că iubirea nu ține cont de înălțime, ci este necondiționată.
A fi mic de statură (asta o spun ca să mă autosugestionez...) nu-i nici calitate, nici defect în sine, ci este, pur și simplu, o particularitate, o însușire fizică.
Doamne ajută!
|
De ce Laura, vrei să te măriți neapărat cu unul înalt? Ăia mai mititei nu-ți plac? :)
Am avut doi colegi foarte scunzi, dar care mult mai deștepți decît majoritatea. Are grijă Dumnezeu să compenseze o lipsă prin alte calități mult mai folositoare.
Și Zaheu era mic și păcătos, dar s-a urcat în dud și acum e în calendar. :)
PS: Ăla care te-a ”complimentat” e un ticălos. Am cunoscut și eu destui la viața mea care aveau mare grijă să-mi amintească defectele, de parcă nu le-aș fi știut. Cînd ești copil mai ales, te afectează în special cînd cei mari fac poante pe seama ta, cînd ei cică ar trebui să aibă mai multă minte decît copiii.