Florin, poate că acum e timpul să ne spui ceva și despre distractori, respectiv despre "imunitatea" atenției (sau a persoanei) față de acești distractori.
La prima vedere, s-ar părea că distractorii care acționează la nivelul atenției nevoitoare sunt mai eficienți (în sensul efectului lor perturbator) decât cei care acționează în celelalte stadii ale dezvoltării atenției/persoanei/credincioșiei.
Cum e, de fapt, după cunoștințele tale?
Ipoteza mea e că distractorii sunt din ce în ce mai puternici dar impactul lor e din ce în ce mai puțin eficient asupra rugătorului, pe măsură ce omul e săltat spre puteri de concentrare superioare. Temelia, însă, e nevoința. Adică renunțarea la prețuirea unor categorii de stimulări, mai exact asupra unor tipuri de nevoi (joase, gregare, pământești).
"Lasă toate ale tale..."
Dar poate omul să lase, dacă nu e ajutat? Dacă nu are om,
cum ajunge el în scăldătoare?....
|