biserica si ..."comportamentul addictiv"
Am intalnit urmatoarea situatie : un om sufera de o "dependenta" sau mai multe (ori bea,ori joaca, ori merge la femei), ori pur si simplu practica un sport si dintr-un motiv sau altul nu-l mai poate practica, ori e dependent de munca si ramane fara job, ori e dependent de o relatie care nu mai merge, deci e intr-un moment de criza existentiala, si descopera biserica. Dar el de fapt nici nu prea crede, nici nu se roaga, mai si injura, in timpul liber, chiar huleste, deznadajduieste, uraste pe ceilalti ca are mereu impresia ca il ataca, insa merge la biserica doar pentru a incerca sa umple un gol, in timp, spatiu si suflet. Daca cineva sau ceva il impiedica sa ajunga acolo, chiar oferindu-i alternativa de petrecere a timpului, omul dezvolta simptome identice cu cele de sevraj. Ce e de facut in atare situatie? Sa mai mearga sau nu, pentru ca ii incurajeaza comportamentul addictiv?
Daca o mama are un copil care plange ca vrea in fiecare duminca la biserica, chiar si cand nu se poate (boala, frig, plecare, etc) ce ar trebui sa faca parintii pentru a preveni aparitia unui astfel de comportament addictiv? (probabil cei care plang pentru asta, plang si sufera pentru orice nu pot avea/face la un moment dat)
|