[cezar_ioan]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ignori sistemul imunitar...am impresia că cei ce fac școală sunt spălați pe creier la capitolul acesta.

Păi hai să vedem cum e cu sistemul imunitar!
Sistem, zici, aşadar un ansamblu foarte complex de organe cu rol în producerea de anticorpi precum şi de celule capabile de fagocitoză. Un sistem cu multe mecanisme de reglare/autoreglare, un sistem solicitat în fel şi chip încă din viaţa intrauterină.

Un sistem gata constituit şi capabil, încă din primele luni de viaţă de a face faţă agresiunilor?
Hopa!
Sistemul imunitar e o devenire! Se dezvoltă treptat, în ani şi ani!

Poate că ar fi bună următoarea comparaţie:
Aşa cum o armată are nevoie de ceva antrenamente preliminare în vederea războiului, aşa şi sistemul imunitar, ca să se dezvolte, se antrenează cu "adversari" mai slabi (germeni atenuaţi sau morţi) pentru a învăţa cam care le e "aluatul" şi pentru a "şti" ce să facă atunci când se va întâlni cu agresorul. (Aceşti adversari sunt introduşi prin vaccin. În aceasta constă conţinutul vaccinului.)

Bagajul genetic al sistemului imunitar este doar în potenţial, la naştere. Ia te rog în calcul şi faptul că în vremea gravidităţii, fătul primeşte anticorpii necesari prin sângele matern, el neavînd funcţional sistemul imunitar. După naştere, sugarul primeşte anticorpii prin colostrul matern.

Pentru ca din potenţial, bagajul genetic să devină efectiv şi eficient, adică pentru ca în celulele organelor limfopoetice să se sintetizeze anumite proteine din structura enzimelor cu rol de fagocitoză a antigenelor (viruşi etc.), e nevoie de o conlucrare iniţială cu însuşi agentul patogen.
Molecula acestuia serveşte ca matriţă, ca model, în funcţie de care se va sintetiza substanţa din componenţa anticorpului.
Germenul introdus prin vaccin, oricât ar părea de ciudat (de fapt e o idee strălucită!) are rol pedagogic pentru micul "elev" (care e corpul copilului şi sistemul lui imunitar)! Îi foloseşte ca doică, învăţător, partener (mai slab) de antrenament.

Dacă această conlucrare iniţială lipseşte, atunci din nenorocire, la întâlnirea cu virusul/agentul patogen, organismul nu mai are timpul efectiv pentru a face faţă agresiunii, rata înmulţirii agentului infecţios şi al distrugerii corpului depăşind rata producerii de anticorpi şi de celule cu rol în fagocitoză (de exemplu limfocitele T). În acest caz, în lipsa unor seruri/antibiotice etc. organismul este învins, plătind cu moartea ori cu sechele.

E o idee mai generală aici, frate Ovidiu: tot ce e omenesc în noi, fizic, psihic şi spiritual se află doar în potenţial. Pentru a deveni efectiv, manifest, e nevoie de conclucrare, de "încercări", de călire, de învăţare (biologică, psihologică, duhovnicească).

Şi în plan spiritual e la fel: pentru a face saltul de la chipul lui Dumnezeu la asemănarea cu El, omul e încercat, ispitit, rănit, etc. Dar nu ucis! (vezi, de pildă, Iov)
Însuşi Domnul ne arată că o încercare compatibilă cu forţele omului îl face pe acesta mai puternic, îl lămureşte, îl arată cum e de fapt: aur sau tablă.

P.S. Antiecumenism, acum înţelegi? Măcar un pic?...