[Demetrius]

În prealabil postat de Decebal

Văd că Eugen nu a mai intrat de ceva vreme pe forum, dar totuşi o să dau un scurt răspuns sau o scurtă replică, poate va mai intra sau poate vor răs punde (şi) alţii.
...
Cred că ar fi de observat că evoluţionismul teist, chiar luându-l în denumirea lui, nu are niciun fel de trimitere necesară la Hristos. Teismul însuşi nu este neapărat creştin. De unde şi până unde legătura dintre cele două? De unde şi până unde hristocentrismul este implicat de evoluţionismul teist?

Ce treabă ar avea de fapt Hristos cu evoluţionismul de vreme ce paradigma de vieţuire pe care o propovăduieşte şi o porunceşte Hristos este opusă în esenţă paradigmei evoluţioniste? Învăţătura creştină este recunoscută ca promovând cu totul altceva decât lupta pentru specie şi aşa mai departe; evoluţionismul este naturalist, ce ar căuta Dumnezeu, şi mai ales Hristos în acest proces de evoluţie? Este Hristos participant, ca Dumnezeu, la acest proces? Săvârşeşte El cumva evoluţia din transcendent? Da? Atunci cum se explică tocmai paradigma spiritualistă, personalistă, eshatologică la un Zeu care chipurile ar participa sau ar fi participat din transcendent la evoluţia speciilor, evoluţie care implică lupta pentru supravieţuire, distrugerea celui mai slab şi aşa mai departe?

Nu am citit tot mesajul tău pentru că e prea lung și oricum nu mă înham să dezbat idei pe care cei mai mulți nici măcar nu încearcă să le analizeze, darămite să le înțeleagă.

De pildă, tu consideri că evoluție este un termen care se referă la lupta pentru supraviețuire a speciei în limitele simpliste ale teoriei lui Ch. Darwin așa cum a fost predată în școala din vechiul regim; el însă a gândit o evoluție dumnezeiască la scară universală, de la nimicul din care Dumnezeu a creat Împărăția Sa ca un circuit evoluționist descris în cele șase zile ale Facerii: spațiul, apa, materia minerală, materia vegetală, viața, animalele, omul, morala, mântuirea...

Scopul evoluției este mântuirea; toată materia Împărăției are în sine un cod evolutiv universal de înnobilare care se referă la mântuire și care îi ”dictează” direcția de evoluție în acest circuit, direcție pe care materia n-o poate evita.
Toată evoluția se desfășoară plenar în dimensiunea spirituală(informațională), în dimensiunea materială putând fi percepută optic(dar foarte limitat) de ochiul omenesc.
În miliarde de ani materia primară ajunge înapoi la Dumnezeu(de unde a plecat) înnobilată prin evoluție.
Dumnezeu nu dă cu zarul. Omul însuși are de urmat o evoluție strictă în acest circuit spre mântuire care potrivit unor teorii necreștine durează foarte mult timp.

Hristos însă se înscrie perfect în această evoluție și reduce acest timp la maximum posibil pentru cei care-L urmează luându-și fiecare crucea; fiecare om devine activ propriul său factor evolutiv datorită sentimentelor purificatoare pe care le cultivă în inima sa prin asumarea crucii, prin smerenie.

Am încercat să concentrez în această scurtă replică cât mai multă învățătură despre evoluționismul teist; am găsit în Scriptură foarte multe versete care confirmă evoluționismul; pentru asta însă e necesară deschiderea înțelegerii prin Duhul Sfânt și nu limitarea ei prin închipuirea Duhului Sfânt.