[cristiboss56]

Felurile ispitelor!
Având ca punct de plecare cuvintele inspirate de Duhul Sfânt ale Sfintei Scripturi, spiritualitatea ortodoxă vorbește despre mai multe feluri de ispite: interioare, exterioare și de la lume, iar dușmanii cei mai înverșunați ai creștinului sunt trupul, lumea și diavolul. Trupul poate ispiti prin ,,tot complexul de înclinări păcătoase, pervertite, existente în firea umană și în trup și în suflet, datorită păcătului strămoșesc. Datorită acestui păcat, forțele psiho-fizice nu sunt înclinate să funcționeze după firea lor inițială, ci sunt înclinate în mod dezordonat, nenatural, pervertindu-se”. (Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă, p.181)
Sfântul Apostol Ioan ne spune că ispita interioară este cauzată de pofta trupului, de, pofta ochilor și de trufia vieții (1Ioan 2, 16). Poftele trupești se manifestă sub forma dorințelor exagerate după mâncare, băutură sau satisfacerea exacerbată a instinctului sexual. Pofta ochilor se manifestă ca o dorință de dobândire a bogăției și a lucrurilor epatane văzue adeseori la alții, iar pofta inimi echivalează cu slava deșartă și mândria, cu egoismul și vanitatea, cu filaftia, această rădăcină a tuturor relelor.
Prin ispita internă, diavolul țintește distrugerea inimii și a minții. Isihie Sinaitul spune că toate păcatele bat mai întâi la ușa minții prin gânduri.
Mintea, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, este la mijloc între două fiinte, care îsi lucrează cele proprii, una virtutea, cealaltă răutatea; adică între înger și diavol. Dar, adaugă el, ,,ea are permanent puterea și libertatea să urmeze sau să se împotrivească cui vrea”.
Iar Isihie Sinaitul spune ,,Minte cu minte se încaieră în luptă, în chip nevăzut, mintea drăcească cu mintea noastră. Este o învățătură tradițională a spiritualității ortodoxe, cu adânci rădăcini în Sfânta Scriptură, potrivit căreia îngerii răi nu cunosc inimile noastre. Singurul cunoscător al inimilor noastre este Dumnezeu. Însă diavolii, iscodind toate mișcările și cuvintele noastre, cunosc, pe baza acestora, multe din mișcările inimii.(Evagrie monahul, op.cit.,p-98-99).

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005