Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Întrucât Psihologia e o știință tânără (anul 1873 e considerat anul de naștere al disciplinei ca știință), insuficient cunoscută publicului larg și totodată Biserica, o știm, suferă procesul de secularizare
cred că pentru noi creștinii este dificil să stabilim corect, fără confuzie, distincții și raporturi între Sfânta Biserică și domeniile psi (educațional, consiliere-psihoterapie, psihiatrie etc.).
Cu speranța că Adminul forumului va îngădui topicul, m-aș bucura să discutăm pe această temă a distincțiilor și raporturilor dintre Biserică și psihologie. S-au amestecat, pe diverse threaduri, momente de discuție (în general furtunoasă) în care partenerii de dialog nu prea au căzut la vreun acord în privința psihologului/psihologiei, dialogul purtîndu-se de multe ori în extreme. E explicabil, din multe rațiuni ori motive.
Personal sunt foarte interesat de acest subiect.
În primul rând ca om creștin, în Biserica presată de problemele și modele lumii, de cerințe care uneori sunt de-a dreptul lumești și care ar trebui abordate acolo unde le și este locul: în lume.
Fac un efort adeseori dificil de a privi lucrurile prin "Erminia Duhului", cum frumos zice o carte ziditoare de suflet. Faptele, unele și aceleași fapte sau situații de viață pot fi interpretate diferit, chiar opozitoriu uneori. Iar modul cum interpretăm un fapt de viață sau un text e uneori mult mai important decât faptul sau textul în sine.
Sperînd că îmi permiteți să concretizez inițiativa cu o postare distinctă, voi porni, în lipsă de un start mai bun, cu ultima mea postare de pe topicul "preotul divorțat".
P.S. Nu voi juca rolul de moderator al topicului. M-aș bucura, însă, să fiu solicitat (nu ispitit sau altcumva, ci la modul onest, acolo unde cineva chiar are o nevoie reală de lămurire) și voi pune la dispoziție, cu bucurie, cunoștințele mele. Care sunt limitate și nu neapărat impecabile. Adeseori, voi fi silit să răspund cu onestitate: "nu cunosc", ori "nu știu".
Menționez că sunt psiholog creștin, mădular al Bisericii Ortodoxe Române, prin Mare Mila Domnului. Nu sunt ateu, nici agnostic.
|
Biserica, ca de altfel orice tip de sistem comunitar, este in esenta un "produs" psihologic.
Este fundamentata pe un set de intelesuri, comunicate prin intermediul unui vocabular specific.
Un lexic de o anumita dimensiune, un anumit stil, care articuleaza o serie de principii.
Biserica este o paradigma existentiala potentata de axiome psihologice.
Ce este credinta?
O validare analitica repetata pana cand devine obisnuinta.
Ratiunea umana este esentialmente conceptuala - se bazeaza pe "cuvinte" (nu neaparat sonoritati asociate cu grafii, dar orice fel de senzatie care poate declansa reprezentari mentale pe baza unei conventii).
Intr-o mare masura suntem insasi intelesul lor.
Care este originea intelesului pe care il exprimam printr-o anumita forma de limbaj?
Sub ce forma exista inainte de a fi exprimat?