,,“Ideea morţii absolute stă la baza smintelii moderne” spunea Petre Ţuţea şi avea dreptate. Un om care nu aşteaptă nimic în viitor (neexistând nimic după momentul morţii) este un om care trăieşte pentru prezent, pentru el, un om care nu este dispus să sacrifice nimic, pentru că sacrificiul - de timp, de sine, de orice - nu are sens logic.

Lipsa de ideal nu este suficienta însă celor care îşi propun lichidarea spirituală şi demografică a occidentului european, promovarea fără limite a pornografiei, a comportamentului deviant, a violenţei care de multe ori are accente evidente de sadism, sunt parte a programului deliberat de distrugere a culturii tradiţionale. La toate acestea se adaugă, bineînţeles, infanticidul, sub forma zecilor de milioane de avorturi realizate în ultimele decenii de către oameni care altminteri se înduioşează de soarta unui porcuşor de Guineea sau de dispariţia urangutanilor din Borneo.

Romania în actualul context

Iar noi ne-am integrat în aceasta Europă. Am crezut că vom cina la Versailles sau la Potsdam cu urmaşii lui Louis Quatorze sau Friedrich der Große şi am nimerit pe uşa din spate la parada gay.


După douăzeci şi ceva de ani de la căderea comunismului nu mai avem industrie naţională, nu mai avem păduri, nu mai avem minerit. Ca şi condiţii ale acceptării în Turnul Babel am dat pe mana altora tot ce prezenta interes pentru ei, am închis restul şi am vândut la fier vechi. Am exportat tot, până şi oamenii, populaţia ţării scăzând cu peste 3 milioane de oameni în două decenii de ani. Avem însă datorii faţă de cei care au fost suficient de generoşi să ne ajute să ajungem în situaţia asta.


Nu putem nici pleca de bună voie. Presupunând prin absurd că o astfel de tendinţă ar fi tolerată de un sistem care lichidează fizic orice împotrivire la înălţarea noului Turn Babel, inventând pretexte ca să invadeze şi să omoare milioane de oameni în ţări ca Afganistan, Irak, Libia, Siria, deci presupunând ca României ca şi ţară de periferie i-ar fi acceptată o ieşire parţială din sistem, la ora actuală noi nu am mai fi în stare să ne descurcăm de unii singuri, cel puţin nu pe termen scurt. O ieşire masivă de capital, închideri ale firmelor străine care angajează la ora actuală ceea ce a mai rămas din forţa de muncă a ţării ar fi extrem de dureroasă. Sunt mai degrabă sceptic că România, cu situaţia ei economică şi la dimensiunea sa, s-ar putea salva individual din contextul descris mai sus."


Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_09_16/I...ul-Babel-9561/