Din fericire, fără să înțeleagă prea bine/complet/exhaustiv aceste concepte importante (și cred că bine faci că le-ai enumerat, spre reflecție și cunoaștere fie și intelectuală, că nu strică deloc) mulțime mare de cuvioși și sfinți strălucesc pe cerul Ortodoxiei.
Lucrarea harului Duhului Sfânt în omul evlavios este tainică, numai de Bunul Dumnezeu știută. Psihologia noastră poate, cel mult, să se lase cuprinsă de dragostea de Dumnezeu și să conlucreze, cât îi stă omului în puterea de voință conștientă, cu Duhul Sfânt.
Acesta nu este o idee de-a noastră, nu e un produs psihic și nici măcar nu e nevoie să Îi acordăm mai multă semnificație decât ne-a oferit Hristos Domnul. Ci este Cel ce Este.
Duhul lucrează înlăuntrul inimii, în rărunchii noștri, în adâncuri (de unde oarecînd striga Psalmistul "auzi-mă!") unde, cel mai adesea, noi nu avem acces cu mintea. Și totuși, Duhul ne ocrotește, ne spală cu isop, ne zidește "inimă nouă" și "duh stăpânitor" ș.a.m.d.
Duhul Sfânt lucrează în noi deși nu (ne propunem să) Îl epuizăm cognitiv sau măcar să-i aprofundăm conținuturile. (Nu suntem "duhologi", ne e suficient să fim creștini, o, de-am fi cu adevărat!) El rămâne ȘI misterios, tainic, inexprimabil, deși pe deplin lucrător și constatabil în efectele Lui asupra ființei noastre.
|