Decidenții FMI refuză să finanțeze politici de creștere, refuză să finanțeze recapitalizarea unor companii de stat, indiferent de perspectivele profitabilității ulterioare. Acordurile impuse de experții Fondului au doar două soluții pentru orice tip de problemă economică: tăierea bugetelor programelor sociale (medicină, pensii, învățământ etc.) și reducerea rolului statului în economie, adică privatizări masive.
În cazul României, rolul statului a fost redus atât de mult încât, de facto, statul nu mai există. Criticii susțin că Fondul impune țările care au luat credit „să strângă cureaua bugetară” fără a lua în calcul faptul că țările în cauză sunt prea sărace ca să-și permită o curea!Acordurile cu FMI nu sunt altceva decât un instrument de transfer al proprietății statului în mâinile capitalului occidental.
Apologeții FMI mint atunci când susțin că nu există alte soluții, minciuna devenind evidentă atunci când politica FMI este comparată cu modul în care țări precum Rusia sau China acordă creditele de dezvoltare. Rusia finanțează retehnologizarea și dezvoltarea căilor ferate din Serbia printr-un credit de 800 de milioane de dolari în timp ce FMI impune privatizarea CFR Marfă. În Nigeria, China finanțează construcția a 4 noi aeroporturi în timp ce FMI impune privatizarea TAROM. Diferența de abordare este evidentă.
De ce conducerea României nu renunță la FMI? Probabil, pentru că nu poate să renunțe, fiind aservită unor alte interese decât cele naționale. Oricum, statutul colonial nu prea lasă marjă de manevră. Acordurile cu FMI vin la pachet cu lesă și botniță și se pare că acest aranjament este perfect confortabil pentru decidenții de la București.
Mai mult:
http://romanian.ruvr.ru/2013_08_15/R...a-cu-FMI-6361/
http://romanian.ruvr.ru/2013_08_15/R...a-cu-FMI-6361/