sursa: Γερόντισσα Γαβριηλία: Η Ασκητική της Αγάπης, 19η έκδοση, Εκδόσεις Το Τάλάντο, 2006, pp. 357-358
Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent.
Când ai gând de judecată, să rogi pe Dumnezeu să ți-l ia în acel ceas ca să poți iubi acea față (pre care o judeci) așa cum o iubește El. Atunci Dumnezeu te va ajuta și o să vezi ale tale scăpătări.
Dacă Hristos era vizibil, vei avea judecată?
Dacă nu-ți place de cineva gândește-te că pe fața lui vezi pe Hristos. Atunci nu vei îndrăzni nici să gândești să spui vreun cuvânt de judecată.
Trebuie să-i iubim pre oameni și să-i îmbrățișăm precum ni-i aduce Dumnezeu. Astfel vede și Însuși Domnul Tradiția Dreptei Înțelegeri.
Nimeni nu trebuie să devină rob omului. Suntem robi doar lui Dumnezeu. Cumpărați-vă dară cinste, zice Apostolul.
Lingușeala nu trebuie să existe.
Numai atunci când te desăvârșești întru dragoste poți atinge nepătimirea.
Reușite au doar cei carele fac ceva cu adevărată dragoste.
Judecata este normal să vină la om.
Critica și osândirea se întâmplă din răutate. Discernământul este Darul lui Dumnezeu și trebuie să ne rugăm ca să-l dobândim. Este neapărat pentru a noastră ocrotire și pentru a noastră întărire.
Omul indecis n-are părtășie în viață.
Dumnezeu, când trebuie, trimite pe cineva aproape de noi.
Toți suntem însoțitori de drum.
Limba lui Dumnezeu este tăcerea.
Cine trăiește în Trecut, trăiește precum un lepădat. Cine trăiește în Viitor cu imaginația lui, este naiv, deoarece
Viitorul este doar al lui Dumnezeu.
Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent. În vecinicul prezent al lui Dumnezeu.