View Single Post
  #406  
Vechi 23.09.2013, 02:08:06
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Decebal Vezi mesajul
Eu nu cred că așa zisul sofism identificat de tine ar fi în mod necesar sofism, tot așa cum nu văd că lucrul pe care îl "justifică" doamna Mihaela ar fi în mod necesar un adevăr. Faptul că cineva face apel la o autoritate, mai mult sau mai puțin recunoscută în domeniu, nu înseamnă în mod necesar că trebuie considerat sofism un lucru doar pentru că se face un astfel de apel. Acea autoritate poate să suțină o chestiune adevărată, și prin urmare sofismul trebuie demonstrat în sine dacă este sofism, nu pe baza unui așa zis sofism al autorității. Ca să demonstrezi în esență că ceva este greșit trebuie efectiv să faci acest lucru prin a ataca și a demonta conținutul care este avut în vedere, nu prin a ataca doar o condiție formală precum apelul la o autoritate; pentru că respectiva autoritate poate să nu aibă dreptate, dar poate și să aibă. Prin urmare făcând apel exclusiv la o excludere pe bază de sofism al autorității poți pur și simplu arunca la gunoi, deci poți pierde adevăr de informație sau de formare, pentru că ai făcut apel doar la combaterea unei condiții de formă, iar nu și a uneia de conținut. Și în consecință există riscul ca tocmai acela care vede peste tot sofisme ale autorității să fie el însuși sau ea însăși dușmanul sofist al adevărului.
Domnule Decebal, înțeleg punctul dvs de vedere.
Evident că un sofism poate fi folosit și cu scopul demonstrării unei afirmații adevărate.
În această situație, afirmația este adevărată, dar argumentul adus rămâne invalid din punct de vedere logic și, din acest motiv, nu poate convinge, nu poate fi utilizat într-o polemică.
Însăși existența lui Dumnezeu poate fi argumentată prin sofisme, fapt ce nu justifică invocarea acestei posibilități drept dovadă împotriva credinței.
Exemplu: Dumnezeu există pentru că, încă din cele mai vechi timpuri, au existat diverse forme de religiozitate (argumentul istoric).
Dacă, polemizând cu un ateu, aș încerca să-l conving printr-un astfel de argument, ateul ar avea două alternative:
1. să-mi răspundă că Dumnezeu nu există, deoarece argumentul meu este incorect din punct de vedere logic;
2. să-mi atragă atenția asupra faptului că am folosit un sofism (de fapt, două: "argumentum ad populum" și "argumentum ad antiquitatem") și, din acest motiv, este necesar să-mi susțin punctul de vedere formulând alte argumente, corecte din punct de vedere logic.
În primul caz, în mod evident,răspunsul ateului ar fi... o eroare de logică, o încercare de a răspunde unui sofism printr-un alt... de fapt, printr-o prostie în toată regula.
În cel de-al doilea caz, ar avea dreptate.
În cazul discuției noastre, autorul articolului postat de doamna Antonia aducea drept unic argument al respectivei teorii autoritatea celui care a inițiat-o (licențiat în nu mai știu ce). Prin urmare, teoria respectivă, așa cum era prezentată în articol, nu era susținută prin nimic, unicul argument adus în favoarea acesteia fiind un argument nevalid.
Personal nu am contraargumentat invocând sofismul observat în articol, ci mi-am formulat obiecția pe baza altor contraargumente:
1. americanii nu ar avea nici un interes să islamizeze România (ei temându-se de răspândirea fundamentalismului islamic), aceasta fiind doar o versiune a teoriei conspirației;
2. nu există nici o probă concretă, incontestabilă, în favoarea teoriei (teoria încadrându-se, astfel, în categoria bănuielilor, a "suspiciunilor generalizate");
3. dacă ar fi existat un asemenea plan organizat împotriva noastră, ar fi rămas, cu siguranță, confidențial și nu l-ar fi aflat nici domnul inginer militar X, nici bloggerul Y, nici noi prin intermediul lor.
Referirea mea la argumentul autorității (folosit strajnic în articol ca tehnică manipulativă) avea nu scop argumentativ sau persuasiv, ci doar scop informativ.
Cu alte cuvinte, reformulându-mi mesajul, am spus așa:
argumentul pe care se bazează teoria este incorect și, din acest motiv, imposibil de luat în considerare. De aceea, pentru ca teoria cu pricina să aibă vreo șansă de a constitui vreodată obiectul unei dezbateri serioase, trebuie susținută pe baza altor argumente, corecte din punct de vedere logic, în concordanță cu realitatea obiectivă, argulmente care să reziste criticii.
Toate cele bune vă doresc!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote