ROMANIA CAPITAL-COMUNISTA DE AZI, DUPA 50 DE ANI

Am fost si sunt in continuare „bandit”. Dovada: randurile de fata. Am urmarit in anii de dupa eliberarea din detentie, cu uimire, dar si cu spaima, cum intreaga tara a inceput sa cunoasca, sub forme mai mult sau mai putin vizibile, dar aceleasi in esenta lor, germenii si formele embrionare ale raului experimentat cu metode ultrastiintifice la Pitesti si in celelalte centre de reeducare.

Samanta satanica aruncata acolo a prins, s-a inmultit si, astazi chiar, la cei 13 ani de dupa acel decembrie al iesirii noastre din „raiul” comunist, constat ca traim inca intr-un Pitesti dupa Pitesti, facand aproape imposibila smulgerea din satanismul ce a pus stapanire pe noi, timp de o jumatate de secol, in aceasta misterioasa trecere dintre milenii. Caci ce altceva a fost numarul imens de informatori ai Securitatii, traitori chiar in sanul familiilor, punandu-se pret si pe vanzarea de frate, de parinte si de fiu?

Ce este apoi regimul de infometare la care a fost si este supusa intreaga tara de ani si ani de-a randul? Dar frigul si intunericul care sporesc cu noi monstri chinurile noptilor unor ierni din care iesim injumatatiti sufleteste si cu trupurile sfartecate de muscaturile gerului?

Nu acelasi lucru il constituie obligatia de a aduce laude celor ce ne supun unui regim de tortura morala, facandu-ne robi al minciunii? Nu din subteranele Pitestiului au iesit haitele de ucigasi cu bate si topoare care au invadat in plina zi si-n plina vara centrul capitalei in 1990 si 1991?

Repet deci: in multele ceasuri de sumbra deznadejde am sentimentul ca ma aflu iarasi si iarasi intr-un Pitesti dupa Pitesti. Imi vine nespus de greu sa constat ca sunt prea putini cei ce deslusesc azi, acum si aici insemnele puterii satanice. Ele ne guverneaza viata de zi cu zi, murdarindu-ne si injosindu-ne, pregatind cu indelunga rabdare si staruinta aruncarea noastra in adancurile cele mai fara de sfarsit.

Criza morala ce a cuprins Romania este atat de profunda incat revenirea la normalitate nu s-a putut face nici prin jertfele celor peste o mie de vieti curmate in decembrie 1989. Cu lectiile temeinic invatate, rublocratii deveniti peste noapte dolarocrati si-au dovedit abilitatea de a pastra fraiele puterii.

Mai nefasta si mai dureroasa decat practica ingineriilor financiare este practica ingineriilor morale. Tortionarii, calaii s-au transformat in mod miraculos in revolutionari, stalpi ai puterii, fauritori ai unei Romanii capital-comuniste. Intr-un asemenea capital-comunism asistam neputinciosi la inrosirea hartiei de turnesol, la o a doua internationalizare (globalizare, mondializare etc), sora geamana cu internationalizarea rosie, comunista.

„Lagarul” tarilor libere in care traim este guvernat in numele fericirii si democratiei de minciuna, impostura, teroarea foamei, a frigului si a grijii pentru ziua de azi si de maine.
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu Celui Viu, miluieste-ne pe noi, pacatosii, si da-le orbilor lumina celor nevazute, mutilor cuvantul pentru a rosti adevarul din veac, surzilor puterea sa auda cantecul de jale al robilor in cautare de hrana si de speranta, da-le celor nevolnici si infricosati brate pentru a lua cu vrednicie sabia dreptatii si a adevarului pentru a sluji de-a pururi slavei Tale, acum si-n vecii vecilor. Amin!

Mai mult:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...-mihai-buracu/