[cezar_ioan]

Nu avem ce face... Suntem un popor de oameni miloşi, ce-i drept şi iubim animalele, cei mai mulţi dintre noi. Dar în situaţia de faţă suntem nevoiţi să apelăm la măsuri în forţă, în primul rând la adunarea câinilor în adăposturi. Apoi, dacă nu vine nimeni cu vreo idee genială, din păcate nu se întrevede altă soluţie decât sacrificarea.
Spre deosebire de lupi şi alte animale sălbatice, câinii fac parte dintre animalele a căror viaţă se împleteşte strâns cu viaţa omului. Câinele e animal domestic. Vrînd, nevrînd, viaţa lui depinde în grad mare de hotărârile noastre. Acum, că patrupezii s-au înmulţit peste măsură şi că pun în pericol viaţa oamenilor şi că deranjează extrem (s-au enumerat deja neajunsurile), omul e dator să intervină. Rata lor de înmulţire trebuia supravegheată de la început. Din păcate acum trebuie corectată prin metoda omorârii. Iată, nesăbuinţa în gestionarea numărului şi libertăţii câinilor aduce după sine acum o soluţie extremă. Trist, cu totul nedorit dar absolut necesar.
E aberant să facem filosofii sterile şi să depănăm la nesfârşit firul, ca în povestea lui Creangă cu drobul de sare. Pur şi simplu trebuie acţionat ferm, rapid şi, din nenorocire, dur.
Asta e, oameni, buni, nu mai avem alternativă. Am greşit prin tergiversare şi furăciune (bandele de golani care profită de orice iniţiativă sănătoasă, deturnînd-o în scopuri josnice, meschine, sunt tot mai active şi mai numeroase în ţara asta hăituită şi siluită), acum suntem siliţi să plătim prin una măsură extremă. Învăţare de minte pentru viitor, de s-ar îndrepta ceva de aici...