[antiecumenism]

Tetanosul şi vaccinul tetanic

"Tetanosul “este o boală infecţioasă acută, având ca agent etiologic baci- lul tetanic (Clostridium tetani), care determină o infecţie localizată la poarta de intrare, de unde toxina difuzează în organism, provocând o stare de con- tractură tonică a musculaturii şi crize de contracturi paroxistice, cu o evoluţie
gravă, deseori letală”. Bacteria pătrunde la nivelul rănilor. Ea poate forma spori care sunt foarte rezistenţi în mediul înconjurător, mai ales la nivelul solului şi în excrementele animalelor (în special ale cailor). Cel mai uşor se infectează rănile provocate prin muşcături, arsuri, înţepături şi mai ales rănile provocate de corpuri străine: lemn, sticlă, metal. “O rană sângerândă, fiind bine oxigenată, nu va conţine niciodată toxina tetanică… Ea se găseşte doar în condiţii de anaerobioză (medii fără oxigen)”. O dată cu apariţia mijloacelor de transport moderne, care au luat locul trăsurilor cu cai, au scăzut mult focarele de infecţie cu acest bacil.

Infecţia este favorizată de boli precum diabetul zaharat şi ateroscleroză (ATS), când bolnavii au o circulaţie deficitară. Este unul dintre motivele pentru care boala apare la vârstnici şi practic deloc la sugari şi copii.

În ţările lumii a treia, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) “ne asigură” că sunt încă numeroase cazurile mortale de tetanos neonatal, motiv pentru care a recomandat şi vaccinarea gravidelor, care transmit copiilor o
protecţie postnatală de 6 luni. În 1974 OMS a lansat în ţările în curs de dezvoltare Programul Extins de Vaccinări (PEV), când s-au stabilit măsurile de prevenire a tetanosului neonatal. Cu aceasta ocazie, OMS a stabilit ca ţintă “eliminarea tetanosului neonatal până în 1995... În 1999, s‑a reevaluat stadiul la care s‑a ajuns în controlul tetanosului neonatal, constituindu‑se un parteneriat OMS, UNICEF şi United Nations Population Found, care a revi‑ zuit obiectivele, stabilind eliminarea tetanosului matern şi neonatal până în 2005”. Deşi suntem în 2012 şi România este în UE, ne aflăm în continuare în aceeaşi grupă cu ţările lumii a treia privind vaccinarea gravidelor...

Cât de sigură este vaccinarea la gravide?

Copiii născuţi din gravide vaccinate cu mai multe doze de vaccin pot face tetanos. Maselle ş.a. au diagnosticat peste 9 cazuri la sugari care aveau o concentraţie mare de anticorpi şi care proveneau de la mame vaccinate de mai multe ori în timpul sarcinii. “Supraimunizarea” provoacă boala, nu o previne.

La naştere, este nevoie de o dezinfecţie a cordonului ombilical restant al nou-născutului, şi de o igienă riguroasă locală timp de 14 zile, după care nu mai există riscul unei îmbolnăviri. Deoarece mamele nasc la ora actuală în spitale, unde sunt îndeplinite aceste condiţii, nu este nevoie de vaccinarea antitetanos din timpul sarcinii. Cu toate acestea, vaccinarea antitetanos a de- venit o rutină, inutilă, dar nu lipsită de efecte secundare, atât pentru mamă, cât şi pentru făt; o statistică, efectuată în ţările industrializate, arată o îmbolnăvire aproape exclusivă a persoanelor vârstnice:“În ţările dezvoltate eco‑ nomic, majoritatea cazurilor apar la persoane în vârstă de peste 60 de ani, după plăgi minore cum sunt cele înţepate...”


La gravide se ştie că vaccinul poate stimula imunitatea celulară (TH1) şi provoca, asemenea oricărui alt vaccin, avortul. De ce? În sarcină imunitatea celulară (TH1) scade în mod normal pentru a nu rejeta copilul, care este o
“grefă străină”. Prin vaccinare, stimulăm imunitatea celulară (TH1), iar reacţia faţă de copil va fi una de respingere, cu un posibil avort. Am observat că, spre deosebire de unii medici ginecologi, care nu recomandă gravidelor vaccinul în luna a 7-a, medicii de familie insistă pentru efectuarea lui. Având în vedere că naşterile au loc la spital, în condiţii adecvate, fără niciun pericol de infectare a plăgii ombilicale cu bacilul tetanic, este total inutilă vaccinarea gravidelor. O gravidă îmi spunea, pe bună dreptate: “Doar nu naştem pe câmp. De ce să ne vaccinăm?!”.

Prevenţie sau boală?
Atât boala, cât şi vaccinul antitetanos provoacă reacţii imune, respectiv o sensibilizare accentuată, dăunătoare pentru organism, datorată toxinei tetanice.
Concluzia la care au ajuns numeroşi medici şi oamenii de ştiinţă este că mulţi dintre cei vaccinaţi fac tetanos!
După mai multe studii, Viera Scheibner afirmă că “mulţi sugari care au fost vaccinaţi cu DT (bivaccin diftero‑tetanic) sau DTP (trivaccin diftero‑tetano‑pertussis), au făcut tetanos, în urma căruia au murit, iar diagnosticul a fost SIDS (Sindromul morţii subite la sugar). Simptomele pe care le‑au prezentat după vaccinuri au fost caracteristice tetanosului: agitaţie, contracţii musculare (la cele mai mici atingeri sau mişcări), tulburări de somn,tulburări de deglutiţie, regurgitaţii, crize de înnec sau chiar fracturi osoase în urma contracţiilor musculare… Mulţi dintre sugari au murit după vaccinul DTP, în timpul nopţii, din cauza tetanosului”. În toate aceste cazuri se pune un diagnostic fals, de cauză necunoscută, acela de “Sindrom al morţii subite a sugarului” (SIDS).

(doctor TODEA GROSS)