Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă își îndreptează copiii săi mici.
Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale și puterea ajutorului Tău.
Dă ușurare sufletelor chinuite ale poporului Tău și pe noi, pe toți, ne învață prin Duhul Sfânt, să Te cunoaștem pe Tine.
Se chinuiește sufletul omenesc pe pământ, Doamne, și nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaște pe Tine, nici bunătatea Ta.
Mintea noastră este întunecată de grijile lumești și nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.
Milostivirii Tale toate îî sunt cu putință.
Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia. Așa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău și să învie, întru bucurie.
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL, podoaba monahilor, frumusețea prea luminată a Athosului, luceafărul rugăciunii pururea veghetor în noaptea acestei lumi, trandafirul cel dumnezeiesc al gingășiei, cămara cea împodobită cu miresmele smereniei adevărate, izvorul tainelor Duhului,prietenul cel minunat al Cuvântului, scara iubirii cerești, limanul celor înviforați de multe ispite, cartea în care S-a odihnit Cuvântul, palatul înțelegător al Soarelui, cel împodobit cu miresmele rugăciunii neîncetate, văzătorul celor nevăzute, făclia veșnic aprinsă a iubirii, luminând cămările inimilor credincioșilor, stâlpul cel nebiruit al înțelepciunii Cuvântului, ca cel ce s-a îmbrăcat cu veșmântul Duhului și s-a făcut propovăduitor al tainelor Fiului, însuși împărtășindu-se de moștenirea cerească a Părintelui, s-a răstignit pe crucea iubirii de oameni pentru întreaga lume prin nevoința neîncetată a rugăciunii, prin care cerea aducerea la Tatăl a tuturor fiilor celor rătăciți pe căile întunecate ale păcatelor, luminându-i cu făclia Duhului iubitor. Acesta a înțeles cu adevărat chemarea înaltă la nevoința odihnitoare a iubirii și unindu-se cu Hristos s-a făcut purtător al gândurilor Sale dumnezeiești, pe care descoperindu-le prin scrierile sale, ne-a luminat nouă calea mântuirii, arătându-ne înălțimea iubirii de oameni a Stăpânului. Însuflețit de râvna cea curată pentru Dumnezeu a aprins în cămara inimii candela rugăciunii neîncetate și și-a înveșmântat sufletul cu suspinurile mijlocirii pentru întreaga lume. Pentru aceasta, a și primit de la Hristos mărturiile iubirii Sale de oameni și a fost numărat încă de pe pământ cu Sfinții. Acesta prin testamentul cuvintelor sale a aprins făclia nădejdii în inimile întristate, a tămăduit cu untdelemnul iubirii izvorât din cuvintele sale sufletele rănite de păcat, ne-a întărit în nădejdea că nimic nu oprește iubirea de oameni a Stăpânului spre a dărui harul Său inimilor ce glăsuiesc către El cu gânduri smerite. Acesta a împodobit în chip minunat muntele Athosului, fiind ca un sfeșnic ascuns în chilia sa de privirile oamenilor, dar cercetat pururea de lumina razei Duhului Sfânt. Acesta, curățindu-și cartea sufletului de toate însemnările păcatelor cu lacrimile pocăinței, s-a învrednicit a purta cuvintele luminate ale Duhului, scrise de mâna dumnezeiască spre întărirea celor ce vor căuta să se apropie de Cuvântul Cel nescris. Acesta, urmând iubirii de oameni a lui Dumnezeu, neîncetat s-a rugat ca toată lumea să se mântuiască și să cunoască pe Ziditorul Său, lăsându-ne nouă pilda rugăciunii pentru toți oamenii, ca un testament prin care ne facem și noi moștenitori testamentului Părintelui Care a gătit fiilor Săi iubitori lăcașuri în Împărăția cerurilor. Ca cei ce suntem cu totul străini de nevoința rugăciunii și de covârșitoarele daruri care izvorăsc din aceasta, mai bine este a iubi tăcerea și de a ne arăta cu umilință neputința de a înțelege pe acest luceafăr al rugăciunii care împodobește în chip minunat cerul Bisericii lui Hristos. Dar, pentru a nu lăsa lipsit de laude pe Cel Ce pururea în inima lui a adus laude Ziditorului și a făcut bucurie Tatălui, aflându-se el vrednic de împodobirea cu razele Duhului și vrednic cercetărilor iubitoare ale Cuvântului, știind îngăduința și iubirea de oameni a Sfântului, să nu ne lenevim a-i cere ajutorul și a-i aduce după datorie cuvenita mulțumire prin cântări de laudă. Prin ale sale rugăciuni neîncetate, Domnul să aprindă și în inima noastră întunecată făclia smereniei și a iubirii, care să miște întreaga noastră ființă spre nevoințele iubirii adevărate față de Dumnezeu și față de semeni, ca toți să ne mântuim sub același acoperământ al iubirii dumnezeiești. Amin.
