[fallen]

N-am reusit sa citesc pe telefon textele integrale, ci doar comentariile, ceea ce imi dau seama ca nu e suficient pt ceea ce vreau sa aflu...cel putin comentariul la Roxana mi se pare chiar putin malitios (lasa impresia ca ea era o vampa, iar popa era ravnitor dupa castiguri nemeritate, si in final a trebuit sa se calugareasca sa nu cada grav in pacat). In schimb "De la noi la Cladova" pare mult mai profunda,intr-adevar...trebuie neaparat sa o citesc.

In povestea mea insa lucrurile stau putin diferit, la fel si vremurile, oarecum....
Nu m-am gandit sa o omor pe femeie, cum a ales par. Galla Gallaction, desi poate era cea mai potrivita solutie...dar sa aiba o moarte martirica, nu sa cedeze ispitei si sa se sinucida, cum este atat de tentant.
In cele din urma a pierit sotul ei, rapus de boala, si de propria ignoranta (a refuzat sa i se instaleze pace maker sau cardioverter la sincopele precedente, iar doctorii l-au avertizat ca se vor repeta si daca nu va fii nimeni atunci langa el...)...erau langa el (slava domnului, ca daca era sa se intample cand erau ei plecati la biserica, nu si-ar fi iertat-o niciodata), insa s-a lovit la cap in cadere si situatia s-a complicat...pana la urma a mai cazut odata , duoa o saptamana de spitalizare, a vrut sa se ridice din pat, si s-a lovit din nou la cap si de data asta i-a fost fatal. Cat a fost semi-constient, intre cele doua caderi, doar a delirrat, nu a fost in stare sa faca macar o confesiune sincera si completa parintilor.
Acum femeia se crede vinovata pentru caderea in apostazie si pierderea sufletului lui. Crede ca de vina a fost ravna ei pentru practicarea dogmelor ortodoxe, iar el nu a putut tine pasul, si ar fi trebuit sa o lase si ea mai moale, iar duhovnicul sa nu mai "bata calul care trage", pt ca celalalt, tragand inapoi, il impiedica si pe cel binevoitor, il oboseste peste masura si il face ineficient.

In urma cu vreo 2 ani, intr-o duminica dimineata, doamna A trebuia sa plece la munca, muncea pe atunci si duminicile, cateodata, si inainte de a iesi din dormitor s-a parfumat si l-a deranjat pe sotul care voia sa se mai odihneasca, iar acesta s-a enervat si a izgonit-o, aruncand dupa ea cu ce i-a venit la mana. Desigur ea s-a revoltat, iar el in cele din urma socat de ceea ce facuse la nervi, s-a speriat si a fugit la parintele acuzand ca e "posedat de necuratul", Acesta nu l-a putut ajuta in mod particular pt ca era in plina slujba, i-a zis sa se linisteasca si sa asculte slujba pana la sfarsit, sa se roage, si sa faca cele crestinesti in continuare (post, rugaciuni, spovedanie, sf maslu, etc). Nemultumit, a incalecat (pe motocicleta) si a plecat mai departe in judetul invecinat unde era un parinte caruia ii mersese buhul ca face slujbe de exorcizare si altele asemenea. Ajunse acolo la sfarsitul slujbei, insa parintele il asculta si ii spuse, in mare cam acelasi lucru; atata doar ii spuse ca il intelege, ca si el sufera de aceeasi boala de nervi si duce aceeasi lupta, insa ca nu ii recomanda lui, ca mirean, sa lupte de unul singur cu necuratul, ci numai cu ajutorul Domnului si prin intermediul bisericii si sfintelor taine ale acesteia.

Dupa un timp, parintele cu pricina fu amenintat de niste oameni rai, si stiind ca domnul A are o firma de paza, ii solicita ajutorul. Acesta nu pregeta sa i-l dea, salvandu-l dintr-o situatie periculoasa, si intre ei se leaga o prietenie. Insa parintele nu uita niciodata sa-i reaminteasca ca toate necazurile li se trag din ravna lor prea mare si din cauza ca amandoi se inversuneaza sa lupte cu raul prin fortele proprii, in loc sa ceara ajutorul si ingaduinta lui Dumnezeu, iar acesta (cel rau) ii incurajeaza in ravna lor smintita tocmai pentru a-i prinde-n capcana si a-i pierde. De exemplu, parintele se bucura cand vede biserica si curtea plina de oameni veniti din toate colturile tarii la dansul, pentru sfaturi si nu numai , ci mai ales asteptandu-se la minuni, si e bucuros (si mandru) sa ii ajute, insa realizeaza abia tarziu ca poate oamenii aceia nu fac exact ceea ce trebuie si tot ceea ce e crestineste, iar el nu are cum sa ii urmareasca si sa ii indrume pe fiecare in parte...

Am facut aceasta paranteza pentru a mentiona posibilitatea ca in timpul cand domnul A hulea si il invinuia pe parintele lor de diverse, el totusi sa se mai fii consultat si cu prietenul lui, parintele din judetul invecinat, care a venit, indurerat, atat la inmormantare cat si la pomenirea de 40 de zile. Atunci sotia vazandu-l si-a luat inima in dinti si l-a intrebat despre framantarile ei. Si ce credeti ca i-a raspuns? Ca ravna ei nu a fost deloc rea, dimpotriva, a fost foarte buna, iar sotul nu era nemultumit, ci chiar invidios ca nu poate tine pasul. Ba din contra, il durea faptul cand vedea ca ea da inapoi, de frica lui, in loc sa-i tina piept. Si i-a mai spus ca foarte imortant este, indiferent de circumstante, sa asculte de duhovnic si sa nu se indoiasca de invataturile si indemnurile lui, ca acestea sunt inspirate de duhul sfant, si nu pot fi "partinitoare" decat dreptei credinte.