[cristiboss56]

sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro

Trebuie să ne folosim de libertatea oferită de Dumnezeu părăsind păcatul şi mulţumindu-i în fiecare zi lui Dumnezeu şi pentru cele bune dar şi pentru cele rele.


„Scopul libertăţii umane nu este în libertatea însăşi, nici în om, ci în Dumnezeu. Dându-i libertate omului Dumnezeu i-a lăsat o parte din puterea Sa dumnezeiască, dar cu scopul ca omul însuşi să o folosească cum trebuie şi să o aducă Lui ca pe cea mai bună jertfă”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Deseori ne gândim la libertate doar din punct de vedere politic, libertatea politică, sau la libertatea de a face tot ce ne dorim. Libertatea politică este bună doar dacă ne încurajează să-l căutăm pe Dumnezeu. Propriul ego bazat pe libertate nu este bun niciodată. Noi trebuie să căutăm mereu să arătăm celor din jur dragoste şi să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu, dar să fie o alegere liberă. Când îl avem pe Dumnezeu în viaţa noastră şi când devenim membri participanţi ai Bisericii Sale atunci găsim adevărata libertate, când acţionăm conform voinţei lui Dumnezeu.
Atunci nu ne mai apasă nimic. Mântuitorul Iisus Hristos a zis: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Ei însă i-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi? Iisus le-a răspuns : Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului”. (Ioan 8, 31-34)
Asemenea spune și Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani: „Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică”. (6, 20-22)
Arhiepiscopul Dimitrie scria: „Înţelesul cel mai profund şi esenţial pe care îl dă Biserica libertăţii este simplu-eliberarea faţă de păcat şi de consecinţele lui. Hristos i-a dat omului o libertate care nu-i poate fi luată de nimeni, indiferent de circumstanţele vieţii, chiar dacă Biserica a avut de suferit în perioadele de prigoană a creştinătăţii. Au fost 3 secole întregi de persecuţie a Bisericii de către Imperiul Roman şi majoritatea martirilor au fost martori şi totodată avocaţi ai libertăţii lor în Hristos.
În secolul al XXI-lea restricţiile şi persecuţiile asupra creştinilor sunt mai grele şi mai severe decât în alte timpuri; perioada comunistă oricât a încercat nu a reuşit să stingă lumina adevărului creştin, nu a reuşit să distrugă libertatea creştină”.
Trebuie să ne folosim de libertatea oferită de Dumnezeu părăsind păcatul şi mulţumindu-i în fiecare zi lui Dumnezeu şi pentru cele bune dar şi pentru cele rele.