Ioane sunt foarte de acord,o sa inchei cu un citat dintr-o scriere a Mitropolitului Nicolae Mladin: ,,Pavel, apostol al lui Hristos...sunt cuvinte simple incrustate in cartea vesniciei si in filele istoriei care cuprind toata viata,toata truda,toata fapta plasmuitoare de veac nou a marelui misionar.Intradevar el a fost apostolul,trimisul lui Dumnezeu in lume ca sa vesteasca,sa impartaseasca tuturor comoara de viata si intelepciune daruita omenirii in Iisus Hristos.Si viata lui a fost o jertfa curata,o jertfa deplina pe altarul apostoliei.El l-a cunoscut pe Hristos si in EL a cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin care omul devine fiu al lui Dumnezeu.Si-a risipit viata pentru ca pe cat mai multi sa-i aduca la Hristos.El a trait numai in Hristos si prin Hristos.EL a fost instrumentul prin care Hristos a lucrat in lume si a cucerit lumea.Cine priveste harta calatoriilor misionare ale lui Pavel ramane uimit cum a fost posibil,intr-un timp relativ scurt si in imprejurarile de atunci,sa cuprinda toata jumatatea rasariteana a Imperiului Roman in reteaua comunitatilor crestine nou infiintate.Pavel trebuie pus in galeria celor mai mari cuceritori ai lumii.S-a si zis ca ,,Marile calatorii misionare ale Apostolului de la Antiohia pana la Roma au fost o a doua expeditie a lui Alexandru sens invers",au fost raspunsul Orientului la cucerirea Eladei.Expeditia lui Alexandru a unificat Orientul cu Occidentul,a cucerit Orientul pentru cultura greceasca;Imperiul Roman a stabilit pretutindeni justitia si ordinea romana.Dar amandoua aceste cuceriri au fost numai piedestalul marilor cuceriri pauline,cu adevarat fauritoare de istorie.Cu toate acestea Pavel a fost un biruitor numai pentru ca el insusi a fost biruit de Hristos:a fost un cuceritor pentru ca el insusi a fost cucerit de Hristos si ca un bun ostas al lui Hristos s-a bucurat in lipsuri,in necazuri,in rani si in moarte pentru ca prin el sa se arate puterea lui Hristos.

Toata fiinta lui era o flacara vie,aprinsa in dragostea lui Hristos si din flacarile ei a izbucnit marele incendiu care a cuprins lumea.Comunitatile pauline au fost samburele din care a crescut lumea crestina.Cu gandurile lui gandesc si cu vorbele lui vorbesc milioane de oameni.El traieste,adesea necunoscut,in cultura si civilizatia moderna.Un imens izvor de energie spirituala care lucreaza necontenit in lume si o transforma.Dar o energie ce-si are izvorul primordial in Iisus Hristos,un focar care primeste lumina si putere din Hristos.In el traieste Hristos si in toti cei ce urmeaza pildei si cuvantului lui.Caci aceasta a fost ravna lui cea mai mare:ca Hristos sa fie in toti si toti sa fie ai lui Hristos.Pavel,apostol al lui Iisus Hristos,care a ostenit mai mult decat toti ceilalti apostoli,este cel mai mare misionar,cel mai mare cuceritor din istoria crestinismului.Nu un simplu visator sau sentimental,ci un om al actiunii neobosite,un om al faptei neprecupetite.O vointa perseverenta,neinduplecata, care nu da inapoi in fata nici unor impotriviri.O inteligenta ascutita,o gandire profunda,care scurteaza deopotriva tainele sufletului omenesc si tainele vietii divine.O minte rapita in abisul de lumina al Dumnezeirii spre a talmaci oamenilor ,,taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta" a mantuirii noastra in Iisus Hristos.

Un temperament aprins,drept,fara intortocheli,si o inima topita de iubire,care invaluie in undele ei pe fiecare credincios in parte si pe toti la un loc.In aceasta inima franta din iubirea divina a lui Iisus a fost forta care a subjugat inimile si le-a cucerit definitiv.El,ca un parinte care-si naste copii in dureri,ii hraneste in furtuna prigoanelor,ii calauzeste prin negura ispitelor si este in stare sa se aduca pe sine insusi jertfa pentru ei,numai sa-i vada crescand ,,pana la masura varstei lui Hristos".Cele mai impresionante pagini din epistolele lui-dupa cele in care izbucneste ca un vulcan dragostea lui fata de Hristos-sunt cele in care isi gasesc expresie adancurile de iubire ce izvorasc din inima lui pentru fiii lui duhovnicesti.Este o dragoste sincera,magnifica,o dragoste care copleseste,care imoaie si sufletele de piatra,le converteste,o dragoste care purifica,indoaie genunchii in cainta si inalta catre catre zarile izbavirii.Ea se bucura intru progresul fiilor ei,mustra cu lacrimi pe cei ce s-au abatut,nu spre a-i intrista ci spre a-i indrepta,indeamna,invata,se risipeste cu timp si fara timp,in lucrurile cele mai marunte,ca si in cele mai mari.Daca este departe arde de dorul de a-si vedea fiii si se roaga pentru ei ,,tuturor toate se face ca pe toti sa-i aduca la Hristos."

De aceea viata lui este cel mai magnific imn al iubirii de Hristos si al iubirii de aproapele,dintre toate intruparile umane ale istoriei.Imnul acesta l-a invesnicit nu numai pe filele de pergament ci l-a scris cu sufletul lui,cu ranile lui,cu sangele lui,in cartea veacurilor,ca sa straluceasca mereu ca un luceafar al zorilor peste vremelnicia vremilor si nestatornicia lucrurilor omenesti.Ca toate pier,toate se sting:iubirea singura ramane in veac si peste veac..."