[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

A, păi, dacă-ncepem cu ameninţări pe un forum creştin, înseamnă că suntem într-o stare duhovnicească "minunată"!...
Domnilor atei, agnostici, indiferenţi religios,
intraţi repede pe topic, până nu rataţi ocazia!
Veniţi să vedeţi cum cei care vor să vă întoarcă pe dvs la adevărata credinţă îşi ameninţă semenii, în mod direct, cu tribunalul şi cu lucruri chiar mai grave,
doar pentru un schimb de replici mai dur online.
Şi după ce veţi citi toate acestea, domnilor atei, agnostici şi indiferenţi religios,
citiţi iar şi iar şi meditaţi la cuvintele lui Gandhi:
"Îmi place Hristos al vostru;
nu-mi plac creştinii voştri;
creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristos al vostru".
Asta ca nu cumva să asociaţi vreodată atitudinea noastră, a "misionarilor internetului", cu adevăratul creştinism, cu credinţa în Hristos.
Şi, cu riscul de a fi contrazisă de tot forumul, îmi iau îndrăzneala de a le sugera domnilor administratori să închidă topic-ul.
N-aş vrea să-l întristez pe Antiecumenism, care nu este nicidecum responsabil de situaţia creată,
dar sper că şi dumnealui, Antiecumenism, va înţelege că s-a ajuns într-un punct încât discuţia, efectiv, nu mai poate continua într-un mod amiabil aici, pe topic.
Acum dna Mihaela îi va răspunde din nou domnului profesor Cezar... şi s-a ajuns la o înflăcărare a spiritelor cu mult peste medie şi, până la urmă, nu se va ajunge nicăieri.
Nădăjduiesc din toată inima că nu vă veţi supăra pe mine. Personal nu am nici un fel de putere de decizie aici, pe forum, fiind doar un simplu user.
Am exprimat doar o simplă sugestie, cu scopul opririi conflictului şi a unui prilej de ispite pentru participanţi şi sminteală pentru cei de alte credinţe care pot citi.
Şi vă mărturisesc sincer, fără intenţia unei false smerenii,
că mă simt, în mod indirect, dar real, responsabilă pentru aceste conflicte (de fapt, războaie în toată regula, cu ameninţări, ca-n filme), create aici.
Mă simt responsabilă, pentru că:
scriu despre Dumnezeu (imaginându-mi, în visele mele copilăreşti, că aş fi - vai! - deja mare teolog) mai mult decât meditez despre El şi, mai ales, mult mai mult decât mă rog;
Vorbesc, scriu, mă agit mai mult decât făptuiesc;
iubesc mai mult apologetica decât mărturisirea;
cuget mai mult la idei decât la Persoane şi persoane;
judec mai mult decât empatizez;
cu greu trag de mine să mă căiesc pentru propriile păcate,
în loc să vărs lacrimi de pocăinţă şi pentru ale semenilor.
Aşa fiind lucrurile,
oare nu mi se cuvine mie să am scris neîncetat în inimă cuvintele lui Dostoievski: "toţi suntem vinovaţi faţă de toţi"?
Oare mie "mi s-a făcut ocara ca şi lauda, paguba precum câştigul şi străinul ca fratele"?
Nicidecum!
De aceea,
aşa cum spunea acelaşi Dostoievski,
prin intermediul unuia dintre cele mai minunat create personaje ale sale din "Fraţii Karamazov" (fratele stareţului Zosima, mort la vârsta adolescenţei),
"de vreme ce toţi suntem vinovaţi faţă de toţi,
toţi vom şi fi iertaţi"!
Pentru că minunat şi plin de iubire este Domnul Dumnezeul nostru, Cel Care
"ocărât fiind nu răspundea cu ocară,
suferind NU AMENINŢA, ci Se lăsa în grija Celui Ce toate le judecă după dreptate".
Să nădăjduim, aşadar, în mila şi dragostea Lui!
Şi să avem încredere că,
atunci când ne vom întâlni în Rai,
mult o să mai râdem de micile noastre posne de acum, din vremea copilăriei şi adolescenţei noastre duhovniceşti.
Ne vom spune unii altora:
- "Ţii minte ce aiureli scriam noi pe forum, cum ne dădeam cu părerea despre ceea ce e aici, la Domnul, în veşnica Sa Împărăţie?"
- "Da... unii chiar ne-nflăcăram pe tema asta... închipuindu-ne că ştim exact cine se va mântui, ce e moral să facem în orice situaţie, ce defecte duhovniceşti ascunse au alţii!..."
- "Da, tare nostimi mai eram atunci!"
- "Şi mai nostimi când ne înflăcăram şi intram în conflict, spunându-ne unii altora că..."
- "a, nu! Despre asta să nu mai vorbim, te rog!" :)
Şi, în încheiere, aş dori să-i adresez şi eu o "ameninţare" doamnei Mihaela, dar una de care nu are nici o şansă de scăpare:
să vedeţi dvs, doamna Mihaela, când vă veţi întâlni, în eshaton, cu domnul Cezar şi Hristos, în infinita Lui iubire, vă va mântui pe amândoi!
Nu veţi mai putea scăpa unul de altul în veşnicie şi,
mai grav,
Îl veţi slăvi, împreună, pe Dumnezeu,
nu o zi sau două,
ci o eternitate!
Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi,
să ne vedem la poarta Raiului,
dar pe partea dinlăuntru!
Hristos în mijlocul nostru!

Ia spune draguta domnisoara da cand ai citit postarea lui cezar cand acuza de masturbare o doamna pe forum atunci cand ii scria, nu ai rosit cumva>?
Ia priviti aici cuvintele adorabilului dvs profesor: "V-aţi trezit, dulce doamnă?
Răsfoiţi mai întâi matinalul, vedeţi ce s-a discutat mai nainte, cine şi ce a spus, apoi abia treceţi la obişnuita flecăreală.
Şi v-am mai spus, nu vă mai masturbaţi scriindu-mi, că nu vă răspund. Sunteţi greţoasă."

Luati "exemplu" de la domnul profesor domnisoara," invatati", cum sa fiti crestina si intr-o stare duhovniceasca minunata.