[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Laura, îmi cer iertare pentru că te văd, iată, implicată în contextul ăsta.
E frumos din partea ta că încerci să explicitezi, pe cu totul alt ton, mesajul meu de fond, însă eu te rog să nu o mai faci. Îmi port singur dezbaterea, cât va mai dura (sper puţin sau deloc) cu userul Dobrin.
Ceea ce sper să înţelegi bine dspre mine, este că sunt un om care nu poate accepta minciuna de proporţii, desconsiderarea adevărului, dispreţul pentru valorile perene ale umanităţii şi, nu în ultimul rând, fariseismul şi lipsa prizei de conştiinţă la propriile fapte.
Faţă de străini sunt detaşat, în general. Că nu aştept nimic de la un străin care nu m-a solicitat în vreo privinţă.
Dar când aşteptările mele sunt contrazise de oameni pe care i-am crezut fraţi creştini şi prieteni, când constat că unii oameni se complac în acţiuni făţiş distructive (denigrînd cultura, medicina, psihologia şi, în fond, Biserica în relaţiile ei delicate cu lumea), ignorînd cea mai mare parte a datelor adunate la greu şi din greu în sute de ani, atunci mă înfurii. Şi exprim direct starea mea de furie.
Mai puţin îmi pasă de imaginea mea, de persoana mea, recunosc. Nu sunt îndrăgostit de mine însumi oricât ar contesta unii, cât sunt îndrăgostit de minunatele descoperiri pe care le-am trăit, ca dar, în viaţa grea pe care, mulţumesc lui Dumnezeu, am ales-o şi am purtat-o.
Oamenii aceştia cred că mă rănesc pe mine şi că eu reacţionez în numele rănilor mele narcisice.
Din nenorocire nu îşi dau seama că ei rănesc, prin postări cu totul nelalocul lor, mii de oameni care au trudit din greu în cultura şi ştiinţa lumii, milioane de oameni care au beneficiat de descoperirile omeneşti de Dumnezeu insuflate şi, în definitiv, Îl dispreţuiesc pe Însuşi Domnul întrucât lumina cunoaşterii şi vindecării nu pot fi din întunericul vrăjmaşului (care nu oferă cunoaştere şi nici vindecare) ci din Lumina Dumnezeirii.
A fi credincios nu înseamnă a te ascunde într-o închisoare subiectivă cu un dumnezeu numai al tău, ci a te deschide sufleteşte şi practic, într-un duh de compasiune şi căldură, către umanitate pe măsură ce Îl cunoşti sau Îl cauţi tot mai intens şi autentic pe Dumnezeu.
Cei care îmi sunt atât de departe azi, aleg sistematic, din păcate, să se dipreţuiască pe ei înşişi, mai întâi, prin atitudinile de tip demagogic dar şi sectar care nu ar trebui să îşi aibă locul în Biserică.
Le-am reproşat-o când blând, când dur, însă au ales să se menţină în duhul lor, ba chiar au escaladat piscuri noi.
Ovidiu însă, cel puţin, are scuza (şi meritul) că a încercat să îşi detalieze poziţia, expunîndu-şi credinţa aşa cum o trăieşte el, precum şi atitudinea despre vaccinuri, pe privat. Nu am acceptat, însă, argumentele. Nu pot fi acceptate, consider.
În fine, îmi pare rău că te-ai implicat în tevatura asta care sper că se va încheia odată pentru totdeauna.

Desigur că vă înţeleg.
Mi-am pus şi eu întrebarea dacă este sau nu potrivit să mă implic, dar m-a mâhnit faptul că aţi fost ameninţat... şi am simţit nevoia să vă susţin!
Nu pentru că aţi avea dvs nevoie de susţinere, ci, pur şi simplu, văzând ceea ce vi s-a scris, primul meu impuls a fost acela de a interveni, pe un ton cât se poate de paşnic, în favoarea dvs.
Desigur, am înţeles sugestia dvs şi nu mă voi mai implica aici, pe topic. Aveţi dreptate, îmi dau şi eu seama, acum, foarte bine.
Dumnezeu să vă ocrotească!
Cu deosebit respect,
L S