"Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi.
În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip.
Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască - dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere.
Dar - şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică - neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător....."