"Staretul Siluan insusi vorbea intotdeauna numai despre dragostea lui Dumnezeu si niciodata despre dreptate, dar eu (arhim.Sofronie, ucenicul staretului) dinadins l-am provocat la o convorbire despre aceasta. El a spus mai mult sau mai putin urmatoarele:
Despre Dumnezeu nu se poate spune ca este nedrept sau ca in El se afla nedreptate, dar nici nu se poate spune ca este drept, asa cum intelegem noi dreptatea. Sfantul Isaac Sirul zice: Nu indrazni a nuimi pe Dumnezeu drept. Caci unde este acea dreptate: noi am gresit, iar El si-a dat pe Fiul Unul-Nascut crucii? Iar la cele spuse de Cuviosul Isaac se poate adauga: Noi am gresit dar Dumnzeu pe sfintii ingeri i-a pus in slujba mantuirii noatre. Dar si ingerii, plini fiind de dragoste, ei insisi au dorinta de a ne sluji si in aceasta slujire primesc asupra-si durerile. Dar iata ca si vietatile necuvantatoare si tot restul fapturii au fost date de catre Dumnzeu legii stricaciunii, caci nu li se cuvenea a ramane slobode de acea lege, atunci cand omul, pentru care ea fusese facuta, prin pacatul lui, ajunsese rob stricaciunii. Astfel ca, unii de bunavoie, iar altii nu de bunavoie, dar toata zidirea impreuna suspina si impreuna chinuieste pana acum, impreuna patimind cu omul. Iar aceasta nu este legea dreptatii ci legea iubirii."
|