Crezi tu, oare, într-o viață viitoare fericită, fără de sfârșit? Crezi tu oare în chinurile viitoare fără de sfârșit gătite păcătoșilor care nu se căiesc? Nu crezi, sau crezi foarte slab, vag și cețos. Ai milă de tine! Dacă ai crede într-o viață fară de sfârșit atunci ai fi gata să sacrifici totul: și munca și averea ta, și odihna și sănătatea, și însăși viața. Tu însă viețuiești în nepăsare: omori vremea în zadar, îți cheltui averea pe nimicuri, petreci în desfătări, nu te gândești la mânia viitoare și de neînlăturat a lui Dumnezeu; nu-ți răscumperi prin nimic păcatele tale cele fără de număr; nu arăți pocăință sinceră. Adu-ți aminte mai des, omule, de veșnicie; nu uita că tot ce este aici e putreziciune. Acolo însă, în viața cea veșnică, e pace veșnică, bucuriei veșnică, desfătare veșnică, lumină veșnică, minunată bună-mireasmă veșnică, contemplare veșnică a luminii celei neapropiate. Așadar, slujește lui Dumnezeu, nu patimilor tale.
(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 228)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|