[antiecumenism]

În prealabil postat de laurastifter

Antiecumenism,
Doamne ajută!
În primul rând, această discuţie nu are nici o legătură cu facultatea şi cu stimaţii mei profesori (în majoritate preoţi şi duhovnici) pe care, dacă i-aţi cunoaşte, v-aţi modifica, în mod sigur, această percepţie total incorectă pe care o aveţi despre dânşii. Părinţii profesori teologi sunt persoane deosebite, creştini autentici şi preoţi cu vocaţie!
Acum, referindu-mă la ceea ce aţi scris şi citat, desigur că vă respect sincer punctul de vedere, deşi am, în mare parte, opinii diferite.
Despre relaţiile interconfesionale am mai postat numeroase mesaje aici, pe forum şi, de aceea, nu voi mai repeta ceea ce am scris pe alte topic-uri. Dacă aveţi curiozitatea de a şti ce gândesc în această privinţă, puteţi citi, de exemplu, primele pagini ale topic-ului "Aceleaşi realităţi pot fi privite din perspective diferite - îndemn la deschidere" - topic iniţiat de mine la rubrica "Biserica Ortodoxă în relaţia cu alte confesiuni".
Acum aş dori să fac doar câteva precizări în legătură cu materialele pe care le-aţi postat.
1. Părintele Stăniloae a participat multă vreme la dialogul ecumenic (chiar şi-n vremea comunismului a plecat în Occident cu acest scop, era mult respectat de către teologi protestanţi, catolici, el însuşi a studiat câţiva ani în Apus, pe când era foarte tânăr). Nu ştiu de unde şi până unde ar fi asociat sfinţia sa ecumenismul cu masoneria. Am găsit cândva, mai demult, o înregistrare în care părintele ar fi spus asta, dar autenticitatea înregistrării îmi pare îndoielnică (aşa, ca să mă exprim într-un mod diplomatic...). Mai exact, era vocea părintelui, dar nu se auzeau întrebările ce i se puneau, iar părintele spunea cam aşa: "da, asta da..." (ca şi cum, iniţial, chiar îi contrazisese pe cei cărora le acorda interviul), apoi sunetul de fundal s-a schimbat (se auzea, în a doua parte a înregistrării, un zgomot de fond care nu era la început, ceea ce-mi dă de bănuit că a fost tăiat ceva din înregistrare, sau au fost combinate înregistrări cu răspunsuri ale părintelui date în împrejurări total diferite, nicicum în acelaşi interviu) şi părintele spunea că "este produsus masoneriei", dar era imposibil să-ţi dai seama dacă se referea la ecumenism sau la altceva.
2. Duhovnicii au opinii diferite în această privinţă (a se vedea, de exemplu, poziţia părintelui Steinhardt, mărturisitor al lui Hristos în închisorile comuniste, care avea un mod de gândire ecumenic şi chiar se declara susţinător al cauzei ecumenismului; de asemenea, părintele Teofil Părăian, dar şi alţii) şi, oricum, vă sugerez să căutaţi, pe wikipedia, informaţii despre eroarea de argumentare (sofism) numit "apelul la autoritate" sau "argumentul autorităţii".
3. Multe dintre argumentele prezentate în materialele citate de dvs pot fi acceptate drept obiecţii la adresa relativismului religios, care este diferit de mişcarea ecumenică creştină.
4. În mişcarea ecumenică (mă refer în special la C M B), sunt acceptate doar confesiunile şi denominaţiunile care asumă dogma trinitară şi cea hristologică (mai exact, credinţa că Iisus Hristos este Domnul). Prin urmare, nu se urmăreşte realizarea unităţii cu antitrinitarienii, cu cei care ar nega dumnezeirea lui Hristos etc. Astfel, analogia cu arienii, sabelienii etc este total neîntemeiată, fiindcă acei eretici erau antitrinitarieni!!!
5. Participanţii ortodocşi la mişcarea ecumenică (cel puţin părinţii duhovniceşti pe care-i cunosc eu, participanţi de mulţi ani la dezbaterile teologice din anumite instituţii ecumenice internaţionale) NU urmăresc trădarea credinţei (Doamne apără şi păzeşte!), ci, dimpotrivă, mărturisirea acesteia şi căutarea a ceea ce a rămas ortodox în celelalte confesiuni, cu scopul clădirii unităţii pe baza dogmelor şi trăirii ortodoxe.
6. Ortodoxia nu este doar o confesiune, delimitată conceptual, geografic şi instituţional, ci şi un mod de trăire, "firea omului" (cum a spus atât de frumos părintele Rafail Noica) şi, de aceea, ea poate fi găsită, într-un anumit sens, inclusiv în modalităţile în care confraţii noştri catolici şi protestanţi înţeleg să-şi trăiască relaţia cu Dumnezeu.
Ar mai fi multe de spus... dar mă opresc aici fiindcă, am scris de atâtea ori şi la atâtea topic-uri aceleaşi idei, încât... :)
Ar fi atât de bine ca părinţii care au o atitudine critică faţă de ecumenism să-şi exprime opiniile fără a-i numi "trădători" şi "eretici" pe cei care împărtăşesc puncte de vedere diferite de ale lor.
O noapte binecuvântată vă doresc!
P. S. Nu ne mântuim prin noi înşine, nici prin confesiunea din care facem parte.
Nu ne mântuim nici prin instituţii, nici prin anumite învăţături sau practici.
Ne mântuim, însă, printr-o Persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, unicul nostru Mântuitor şi Viaţa cea adevărată, a Căruia este slava şi puterea-n veci!
Amin!

--se vede ca ai fost influentata de profesori ecumenisti de la facultate si de ideile ecumeniste care circula intre teologi..
-in primul rand nu e vorba de opinii diferite ci de recunoasterea adevarului si a dogmelor pe care le avem de 2000 de ani sau de la sinoadele ecumenice (nu ecumeniste) ,deci daca vrem sa fim ortodocsi trebuie sa credem in hotararile sfintilor parinti

http://carteromaneasca.wordpress.com...ror-ereziilor/

1. Canonul 10 al Sfintilor Apostoli – „Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.’”

2. Canonul 45 al Sfintilor Apostoli – „Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca si clerici (sa savarseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.”

3. Canonul 46 al Sfintilor Apostoli – „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

4. Canonul 64 al Sfintilor Apostoli – „Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

5. Canonul 6 al Sinodului V local de Ia Laodiceea (343) – „Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”

6 Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea – „Nu se cuvine a primi binecuvantarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decat binecuvantari.”

7. Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861) „Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarama unitatea Bisericii.”

8. Din cuvantul Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787)

„Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere in Predania pe care am pazit-o cu evlavie pana acum. Deoarece toti cati s-au pastrat inlauntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri, fie omiteri.”

Parintele arhimandrit Arsenic Boca (+1989) „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (Talantii imparatiei, p. 197)

Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu: „Intelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat ca Romania va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism.” („Ziua” de Bucuresti, 5 dec. 1998, pg.8)

Sfantul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neintinata… Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se invredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neintinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici in schimbul dobandirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocarmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.”
„Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos… Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea.”
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci caini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cainilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mancam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene.”