Citat:
În prealabil postat de laurastifter
Există, în astfel de situații, inclusiv o a treia alternativă:
aceea ca fiecare să-și păstreze credința sa, respectând-o pe a celuilalt.
Iar dacă s-ar pune problema ca unul dintre ei să se convertească la credința celuilalt, cred că unicul motiv, unica rațiune suficientă a unei asemenea opțiuni ar fi convingerea că acea credință este mai adevărată, mai profndă, mai autentică decât cealaltă.
Dacă m-aș îndrăgosti de un băiat neortodox, aș încerca să-i împărtășesc gândurile, trăirile mele întru ortodoxie, cu scopul de a-l CONVINGE să se convertească.
În schimb, dacă aș ști că el vrea să devină ortodox nu din convingere personală, ci doar pentru a-mi aduce mie o bucurie (sacrificându-și astfel convingerile proprii), i-aș propune să continuăm relația, păstrându-și fiecare dintre noi credința ÎN CARE CREDE CU ADEVĂRAT; i-aș propune, adică, să rămână în credința lui.
|
Mulți melci, melci codobelci și albinuțe poposind pe corole, bzzzzzzz!
Viața e alta decât cea pictată-n culori vii, cu puternice reflexe ecumeniste.